Astăzi era să fac accident. De trei ori.

1. Mergeam dinspre Petroşani spre Petrila. Drumul este bun, 2 benzi pe sens, etc. Si eu meream ca viteazul pe banda I cu vreo 55 km/h, aşa, mai lejereanu că mi-s începător. Evident, ma uit şi în oglinzi. Şi văd un taximetrist că merge în spatele meu. Ciudat, îmi zic, ăştia de obicei mă depăşesc. La naiba, numai căruţele nu ma depăşesc că nu prind viteza aia. De fapt ce mai, vă scrie unul pe care l-a depăşit un motoscuter. Dar divaghez. Să revin. Deci mergeam eu aşa, lejereanu, pe banda I. Îl văd pe respectivul că semnalizează să intre pe banda a doua. OK, îmi zic, nu-i nimic ciudat. Doar mi s-a părut. Mă depăşeşte şi semnalizează dreapta. OK, îmi zic, m-a depăşit şi acum revine pe bandă. Şi nu m-am lămurit eu bine ce şi cum şi văd cum ţopârlanu’ frânează brusc. Frânez şi io, dar degeaba, că nu aveam viteza aia de reacţie pe care numai drumul lung şi experienţa ţi-o dau. PLM. Caut o soluţie. Mă uit în stânga spate. Un tip cu un Golf IV văzuse faza şi a încetinit să ies eu din impas. Şi tin să-i mulţumesc. Am virat stânga şi tot, şi am trecut la vreo 50 de centimetri de maşina lu’ dobitocu ăla de taximetrist la care i-a luat târfa de mă-sa şosea naţională. Mi se pusese pata rău de tot. Dacă aveam mai mult timp liber (ceea ce nu e cazul), opream şi mă dădeam jos la el, să-i dezmierd ceva de rude şi de sfinţi.

2. În Petroşani mergeam eu încet prin Şerpărie (un cartier) că deh, drumul e thriller. Şi mă apropiam eu de ultima intersecţie din oraş, între Aviatorilor si străduţa ce vine dinspre DN66. Hopa, zic eu, tipul are “Cedează trecerea” dar eu nu i-am văzut culoarea ochilor. Şi frânez. Şi intră omul nostru în intersecţie (se asigurase din partea dreaptă, adică din aia 50 de metri de drum, că acolo se termină Aviatorilor). Virează stânga şi mă vede. Eu aproape că oprisem maşina. Se uită oarecum spăşit spre mine, eu îi zâmbesc înţelegător şi ne vedem fiecare de drum. Dacă mă bazam pe atenţia lui acum dădeam cu subsemnatul la biroul tamponări.

3. Şi ca să nu se spună ca nu văd parul din ochiul meu mai zic una. Exact în acelaşi loc cu faza dinainte. Eu veneam de pe străduţa ce vine de la DN66 şi doream să intru pe Aviatorilor. Văd un taximetrist că semnalizează dreapta (adică venea din stânga să intre pe străduţa pe care mergeam eu) şi mă dau mai hacana, spre dreapta, preventiv. O p**ă. Dobitocu’ până-n sufletu’ meu s-o băgat. Fiind în rampă dracu o văzut că mai venea o dubă (wtf, are 3,5 tone). Mă asigur şi eu din dreapta (presemne că m-am molipsit de la ăla precedentul) şi mă asigur apoi şi din stânga (jur că nu-s pe invers). Şi văd duba. Ăla, la fel, nu-mi văzuse culoarea ochilor aşa că s-a dat mai pe centrul şoselei că deh, de Paşti mi-a luat şi mie mama un segment de drum. Frânez. Tipul se uită zâmbitor la mine. Eu mă uit la dânsul spăşit. Eram cam 50 de centimetri mai în faţă decât s-ar fi cuvenit. Prea mulţi, dacă mă întrebaţi pe mine. Morala: bine faci, bine primeşti.

În încheiere ţin să-i mulţumesc la nenea ăla cu TIR-ul care deşi avea prioritate (pe un segment de drum în lucru, îngustat, chestii) m-a făsat şi pe mine să fac stânga acum, de cu seară, că mă apucase deja depresia tot aşteptând să-mi vină şi mie rândul să trec. Mulţumesc.