Cenzura pe bloguri (2)

Zilele trecute, povestind într-un anturaj real, offline, despre diverse chestiuni, nu mai rețin exact cum s-a ajuns și la o scurtă discuție despre cenzura pe bloguri.

Dintr-un anumit punct de vedere, am scris despre asta. Se pare că trebuie să aduc câteva completări la acel articol:

1. De ce este necesară cenzura pe bloguri?

Pentru că prea mulți nebuni umblă liberi pe internet, pentru că prea mulți oameni țin să-și exprime părerile fără, însă, a și le asuma cu un nume și o adresă de e-mail valide, pentru că unii sunt mârlani și vor doar să facă rău prin cuvintele lor, pentru că bunul simț în relația cu ceilalți oameni trebuie impus și cu forța, când circumstanțele nu permit altceva.

2. Cât de etică este cenzura pe bloguri?

Foarte. Dreptul la liberă exprimare pe site-ul altcuiva, în casa și pe munca altcuiva, se termină acolo începe dreptul altora la demnitate sau/ și proprietate.

3. Și dreptul la libera exprimare?

Cele de la punctul precedent nu exclud dreptul la libera exprimare, ci previn abuzurile făcute în spiritul acestui principiu, altfel valid.

4. OK, dar tu te auto-cenzurezi?

În general da, mai puțin în cazurile când, prin limbaj, trebuie să dau cu biciul. Să nu uităm că orice articol are un rost, un sens de a trăi. Dacă are doar rolul de a exprima ceva decent, sigur că nu înjur. Dacă are rolul de a defula, îmi mai scapă câte una printre dinți – să mă judece cei cărora nu le-a scăpat niciuna, niciodată. Iar dacă articolul are rolul de da cu biciul, păi dau ca în hoții de cai sau ca în violatorii de dame, fără jumătăți de măsură.

Nu mi-e rușine.

Exemplul 1: Văzând că scriu poezii, cineva care se semnează “asd xxx” îmi spune că sunt un fătălău gras, prost și virgin. Numai că “asd xxx” a preferat să rămână anonim și să nu se semneze cu numele adevărat ceea ce înseamnă că, dacă ar trebui să-și dea numele sau dacă aș afla numele real și l-aș confrunta pe om față în față, “asd xxx” nu și-ar asuma opinia, practic anulându-i validitatea. Exact, opiniile anonime nu contează și trebuiesc, deci cenzurate.

Exemplul 2: Văzând că sunt mare fan al AMD, mi s-a spus în mai multe rânduri că Intel este mai bun. Comentariile asumate, semnate de Gigel, Ionel etc sunt publicate, întrucât autorul și-a asumat cele scrise. Evident, astfel de comentarii nu trebuiesc cenzurate.

De asemenea, unii găsesc de cuviință să-i atace pe comentatorii uzuali de-ai casei, sau pe cei din blogroll. Nu se face. Nu intri la mine în casă să-mi spui că musafirii mei sunt într-un fel sau altul… Deci se cenzurează așa ceva, chiar și atunci când comentariile sunt asumate. Vrea cineva un spațiu de exprimare liberă pro sau contra a ceva? Să-și facă propriul blog, e gratis.

E destul de simplu, nu?

4 Comentarii

  1. ciresica 26 februarie 2012 la 21:02 - Raspunde

    Eu cred ca sunt reguli de bun simt cand vine vorba de cenzura.
    Si pe cat bati la pariu ca sigur o sa se gaseasca minimum un individ care sa considere aceste opinii nefondate? Pana de curand mi se parea strigator la cer cand eram insultata prin comentariile lasate, dar acum ma amuza si totodata ma simt onorata. Gandeste-te ca un neica nimeni isi pierde cateva minute din viata comentand aiurea pe blog. Ba mai mult trebuie sa te gandesti ca insemni ceva pentru persoana respectiva din moment ce toate randurile scrise de tine provoaca revolta interioara.
    P.s: tind sa mentionez ca asta nu ii scuze pe cei care isi expun limbajul infloritor, ci doar fac o precizare.

    • Robin Molnar 29 februarie 2012 la 21:45 - Raspunde

      Sigur că mereu se va găsi cineva cu alte opinii.

  2. joita lucian 27 februarie 2012 la 10:26 - Raspunde

    Ideea este ca auto cenzura…tre sa o apreciezi singurel…unii o fac corect ori ba…aici e marea problema!

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.