Aproape mă înduioșez când văd că oameni cu venituri peste două mii de lei pe lună se opun proiectului minier de la Roșia Montană, ultima găselniță fiind aceea că, iată, duduia care croșeta și făcea prăjituri pentru bani, are mașină și altele.

Este stupid, este aberant.

În primul rând, credeți că pentru a apărea în reclama respectivă, oricare doamnă din Roșia Montană a fost selectată? Sau, cum se face în astfel de cazuri, s-a mers pe cercuri de cunoscuți – mecanism cunoscut și sub numele de influență – chestie care funcționează foarte bine la noi?

Apoi, nu m-aș mira ca o persoană cât de cât influentă pe plan local, cum ar putea fi doamna, să fi supt maximum cât s-a putut de pe RMGC, cum s-a făcut în zonă. Când venea evaluatorul de la RMGC să evalueze o gospodărie, găsea în curte nuci și alți pomi fructiferi și tot felul. Peste trei zile, când mergea la o altă gospodărie să o evalueze, găsea în curte nuci și pomi fructiferi de tot felul, aceiași ca în primul caz, căci așa s-au plimbat nucii și prunii prin Roșia Montană, de nu-ți vine să crezi. Cum să spun, oamenii își împrumutau unii – altora acareturile, când venea evaluatorul, ca să ia cât mai mult.

Evident, toți copacii și toate cloambele au fost plătite mai mult decât generos, mai mult decât o singură dată. La fel și opoziția: majoritatea localnicilor s-au opus inițial, dar nu prea tare, ca nu cumva să se oprească proiectul, ci ca să-și tragă lor mai mult din plăcintă.

Putem exclude, deci, ca doamna să-și fi negociat plapuma și să-și fi luat porția dumneaei din muntele de aur, din care și-și fi achiziționat și o mașină, ca să corespundă acuzațiilor presei, din banii primiți pentru reclamă?

Cine exclude chestia asta, nu știe ce-ia aia sărăcie, așa că-i fac invitația să meargă până la Aninoasa, să întrebe femeile de acolo cu ce se ocupă, ca să se înțeleagă că veridicitatea actorului – sau lipsa acestei veridicități – nu schimbă veridicitatea mesajului, respectiv că o piesă de teatru nu impune automat ficțiunea mesajului transmis de piesă.

Oricine a mers la teatru suficient de mult, poate înțelege și respecta asta. Și oricine a trăit în sărăcie poate înțelege că mesajul reclamei este adevărat, indiferent de averea celui care-l transmite și oricine a trăit în românia ultimilor optzeci de ani poate înțelege cum, pe măsură ce trece timpul, astfel de dezvăluiri se vor intensifica, precum aia cu roșiamontanium sau ce element chimic imposibil au zis unii că s-a descoperit pe acolo, iar lumea a crezut.

Mie mi se pare că cei care se leagă de această deconspirare ca de un filon de adevăr absolut, scapă din vedere mesajul: în țara asta se moare de foame, se moare din lipsa penicilinei (inventată acum 150 de ani) și se moare pentru un codru de pâine uscată, când cade peste tine malul de lut sau zidul din care furi fier vechi. Se face foame, la fel ca-n 80% din restul lumii.

Dacă voi sunteți mai norocoși, bravo vouă! Dar nu uitați că sunteți minoritari, suficient de norocoși încât să nu depindeți de un singur fir de aur care să vă țină în viață. Bravo vouă! Dar la restul nu vă gândiți? Dar la restul când vă gândiți?

P.S. Copiii nu se cred doar cu platitudini și dragoste, ci și cu mâncărică, iar atelierele de yoga nu-i îmbracă să meargă la școală, când o da frigul.