Chiriile în Cluj sunt un generator de sărăcie

Putem să ne prefacem că nu este așa, dar cândva va trebui să admitem faptul că avem o gravă problemă la nivelul macroeconomiei locale, chiriile în Cluj atingând cote exagerate.

”Domnule primar, stiu ca aceasta rugaminte a mai ajuns la urechile dumneavoastra si stiu ca este imposibil sa interveniti insa sper ca puteti veni cu o solutie. Sunt de 4 ani in Cluj-Napoca si momentan lucrez, timp in care sunt studenta si la masterat. Desi parintii mei ma sustin financiar, iar eu muncesc (mentionez ca sunt la nivelul Entry-Level) NU IMI POT PERMITE SA LOCUIESC IN CLUJ IN CHIRIE. Iubesc Clujul si consider ca este casa mea, ma implic in activitati pentru acest oras (atentie cei care sustin ca ar trebui sa plecam de aici, noi studentii! mentionez ca datorita studentilor e Clujul asa cum e, adica dezvoltat!) Ajutati-ne, faceti o campanie, sustineti persoanele care dau in chirie apartamente, nu stiu ce as putea sa va sugerez. Dar efectiv plecam din Cluj, nu mai vrem sa studiem aici fiindca nu ne permitem!”

Știri de Cluj

Acum, părerile sunt împărțite, multă lume spunând că 200 de euro chirie este decent. Ținând cont că sunt chiriași care plătesc 200 de euro pe lună, nu cred că este cazul să comentăm asta. În schimb, trebuie să ne gândim că există aspecte ale realității celorlalți care nouă ar putea să ne scape:

  1. Nu-ți permiți să-ți schimbi locul de muncă, pentru că dacă îți iei țeapă, nu ai cu ce plăti chiria.
  2. Nu-ți permiți să te desparți de omul cu care stai acum, pentru că nu îți permiți să-ți schimbi chiria sau să stai singur(ă).
  3. Dacă ai vreo problemă care necesită 200 de euro, vei intra în datorii grave.

Există, după cum este firesc și logic, oameni pentru care 200 de euro reprezintă o chirie prea mare. Sigur, poți să stai în gazdă, la 100 de euro, dar aceasta doar arareori reprezintă o soluție, în general temporară.

De fapt, problema sistemică pe care o avem și în Cluj este că nu avem suficient de multe locuințe sociale, iar asta afectează chiriile în Cluj și prin împrejurimi (Florești, de exemplu), iar ca exemplu în UE 30% dintre locuințe sunt sociale, în timp ce la noi sunt mai puțin de 8%.

Prin faptul că avem o lipsă acută a spațiilor de cazare socială, obligăm la sărăcie oamenii care câștigă puțin, și să vă dau un exemplu:

  • Ion câștigă 1500 de lei.
  • Ion plătește 900 de lei chirie.
  • Ion rămâne cu 600 de lei bani în mână. Deci venitul său real este de 600 de lei.
  • Conform legii, persoanele cu venituri de această dimensiune ar avea dreptul la niște facilități. 
  • Ion câștigă pe hârtie o sumă care nu-i permite să apeleze la ajutoarele sociale, deși este un caz social, real de sărăcie.

Să vă mai dau un exemplu:

  • Ion și Mărie câștigă câte 1300 de lei fiecare.
  • Împreună, plătesc chiria de 900 de lei.
  • Le rămân 1700 de lei bani de cheltuială.
  • Ion și Mărie au un copil mic. Sau doi, că nu contează prea mult la calcul.
  • Ion și Mărie nu se încadrează pentru ajutoare de stat, deși trăiesc în sărăcie.

Înțelegeți unde bat? Ar trebui ca persoanele care ajung în situație de sărăcie din cauza chiriei să fie ajutate să iasă din sărăcie și să nu rămână acolo, iar pentru asta ar trebui să-i ajutăm fie cu o cazare mai ieftină, fie cu un ajutor/ subvenție pentru cazare. Chiriile din Cluj, după cum sublinia și Alexandra mai sus, împing oamenii în sărăcie.

Desigur, atât Ministerul Finanțelor, cât și Ministerul Muncii, cât și Prefectura Cluj, cât și primăria Cluj-Napoca sunt la curent cu situația actuală și cunosc situația reală, însă nu iau măsuri, și în continuare se merge pe burta săracilor, chiriile în Cluj nefiind reflectate în realitate în niciun document oficial, cu măsuri de anti-sărăcie urbană reale.

Chiriile în Cluj, și aici doream să ajung, sunt un generator de sărăcie, iar pentru a combate acest efect avem nevoie de chirii sociale. Nu neapărat extrem de subvenționate, dar 100 de euro de familie nevoiașă ajută mult. Totuși, cui să-i pese?

2 Comentarii

  1. Malin 17 aprilie 2017 la 12:14 - Raspunde

    E destul de discutabil subiectul si-ti explic putin bazandu-ma pe experienta “vestica”:
    1. Daca apartamentul este decent atunci 200 de euro chirie nu e mult. Cred ca in stabilirea pretului conteaza o gramada de factori ce tin de conditii si mai ales de locatie.
    2. Gazda e mereu o solutie. Pe aici e foarte comun inchiriatul de camere si astfel un proprietar de apartament care nu-l foloseste in totalitate sau nu-si poate acoperi cheltuielile se apuca si subinchiriaza camerele, sau unul care-si permite un apartament intr-o zona buna si dotat, dar nu-l poate intretine singur si n-are alte alternative conforme cu bugetul sau, ia apartamentul respectiv care e sa zicem cu 4 camere si subinchiriaza restul de camere impartind chiria pe care o plateste el lunar la numarul de camere.
    Eu am stat aproape un an in camera inchiriata si n-a fost deloc rau sau neplacut ci dimpotriva am avut ocazia sa stau in cartiere destul de decente.
    Apoi foarte multi romani (si nu numai) care muncesc pe aici fie permanent fie sezonieri procedeaza la fel. Atat doar ca in Romania nu prea exista cultura asta fiindca ma tem ca multora le e rusine sa imparta un apartament cu mai multi.
    3. Singurul lucru pe care l-ar putea face statul e sa limiteze intr-un fel cresterea preturilor. Probabil ca stabilirea unor criterii de crestere in raport cu inflatia e cea mai buna metoda de a tine preturile sub control fiindca e cam aceeasi poveste ca si in alte sectoare ale economiei, precum asigurarile de exemplu. Uite in Ibiza de exemplu’ anul trecut niste sezonieri au inchiriat o rulota fara curent si apa undeva in camp la 1000 de euro/luna pentru ca in definitv multi proprietari au inteles ca e mai profitabila si mai sigura inchirierea apartamentelor timp de 3-4 luni catre turisti decat locatari permanenti (e vorba de un cadru juridic prost care da foarte multe drepturi chiriasilor si le permite sa traga teapa la chirie si sa stea si 2 ani pe cheltuiala proprietarului pana se termina procesul si ii poate da afara).
    4. Saracia e un concept abstract, o variabila ce depinde de o serie de factori. Nu mi se pare corect ca unul care castiga o anumita suma de bani sa aiba niste drepturi in timp ce altul care castiga mai mult sa nu le aiba. Daca e sa se ofere locuinte gratis, sau facilitati de vreun anume fel sub forma de drepturi garantate legal atunci cred ca in spiritul democratiei toti ar trebui sa beneficieze de ele. Dincolo de asta, momentan Romania merge pe o cota unica de impozitare, deci nici scutirea de impozite n-ar trebui sa fie discretionara pentru ca nu vorbim de impozit progresiv bazat pe o serie de criterii mai mult sau mai putin juste.

    • Robin Molnar 22 aprilie 2017 la 20:58 - Raspunde

      Firește, faptul că se plătesc 200 de euro pe chirii înseamnă că oamenii acceptă și că există un raționament economic. Totuși, efectele se vor resimți un pic mai încolo.

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.