Contract prenupțial, sau nu?
Hai că aici opiniile sunt destul de controversate. De exemplu, eu sunt de acord cu ele, nu din egoism sau spirit de conservare, ci pentru că ele le permit partenerilor să se protejeze împotriva unor chestii extrem de nasoale.
Adică, no, când iubești pe cineva și te pregătești să faci o casă, cred că e firesc și normal ca, din iubire, să-i oferi omului de lângă tine posibilitatea de a se proteja, fără a-i reproșa acest lucru. Și, nu, nu este nimic suspect sau aiurea la faza asta, întrucât nu se știe niciodată cine este acela care va greși, sau care ar putea dori să plece.
Așadar, voi ce părere aveți despre contractele prenupțiale? Știți pe cineva care are? Știți pe cineva care a beneficiat de pe urma lui?
Eu am o părere foarte bună despre contractele prenupţiale. Nu din cauză că am prea mulţi bani, ci dimpotrivă, n-aş vrea ca în cazul în care mă căsătoresc cu cineva care câştigă/are mai mulţi bani decât mine, la o adică să-mi scoată ochii că m-am căsătorit cu el pentru bani. Eu zic că e mult mai fair-play aşa, oricare ar fi motivele pentru care oamenii le încheie. Teoretic, toţi oamenii îşi jură iubire eternă, dar când ajung să ţină socoteala banilor, treburile se cam complică.
P.S. Nu, nu ştiu pe nimeni care să fi încheiat un astfel de contract. Tocmai de aceea, aş vrea să fiu mai inteligentă decât restul lumii şi să-mi apăr sărăcia, dacă pot spune aşa fără să-i jignesc pe cei cu adevărat săraci. Bine, toate astea în cazul în care n-o să mă mut la mănăstire, aşa cum am auzit că plănuiesc. =D
=D Plănuiești să mergi la mănăstire? =D
Distrează-te cu [url=http://www.esquire.com/the-side/feature/tiger-woods-prenup-120409]astea[/url]. Cel mai faimos dintre ele cred că e [url=http://www.arrunada.org/en/Teaching-Materials/e118/The-prenuptial-agreement-between-Catherine-Zeta-Jones-and-Michael-Douglas.axd]ăsta[/url].
=D Ce chestie! =D La așa ceva nu m-am gândit. Zici că negociau chirii. =D
Dacă vorbim de protejarea bunurilor proprii pe care cei doi le au dinainte de căsătorie, atunci legea e clară, acestea nu intră la împărţeală în caz de divorţ, fiecare pleacă din căsătorie cu ce a avut dinainte. Doar ce se dobândeşte după căsătorie se consideră bunuri comune.
Cred că un contract prenupţial ar oferi multiple posibilităţi de şantaj între soţi. Şi unde ar mai fi unitatea în căsnicie dacă fiecare ar ţine cont de cât aduce el faţă de cât aduce celălalt?
Oricum, în România, un asemenea act este nul de drept. Articolul 30 din Codul Familiei spune că \”Bunurile dobandite in timpul casatoriei, de oricare dintre soti, sunt, de la data dobandirii lor, bunuri comune ale sotilor. Orice conventie contrara este nula. Calitatea de bun comun nu trebuie sa fie dovedita. \”.
=) Asta n-o mai știam. Auzisem că ele vor fi reglementate în noul Cod Civil. =)
Dap, vor fi, dar până intră în vigoare… o să avem noi nepoţi =))
=D Vai, dar cât optimism. =D