Ştiu că va suna ciudat venind din partea unui om pasionat de tehnologie, dar eu aş vrea să votez cu partidul care propune o politică agricolă coerentă. Din păcate nu există un asemenea partid.

Putem fabrica miliarde de nokii şi Logan-uri. Câtă vreme importăm 80% din alimentele pe care le consumăm n-am făcut nimic. Nu este normal ca o tară cu un potenţial agricol de a hrăni 85 de milioane de oameni să hrănească doar 5 milioane.

Nu este normal ca o ţară cu o populaţie de 20 de miloane să producă alimente doar pentru 5!

Datorită faptulu că depindem de importuri pot spune că, în acest moment, statul nu mai are nicun fel de control asupra pieţei. Importăm tot ce putem, la orice calitate putem şi asta, pe termen lung, ne costă. Deja a început să ne coste. Mult.

Nu este OK să exportăm materie primă şi să o reimportăm, procesată, sub formă de alimente. Cu siguranţă putem să procesăm şi aici, în România, materia primă şi astfel să obţinem alimente, în condiţiile noastre, la preţul nostru.

Dacă am face asta am intra într-un fel de spirală de producţie, extrem de dezirabilă. Să mă explic.

Am recolta materia primă. Pentru asta este nevoie de oameni şi de echipamente. Deci s-ar crea locuri de muncă atât pentru cei ce lucrează pe câmp, propriu-zis, cât şi pentru cei ce lucrează în industriile aferente (construcţia de utilaje agricole, întreţinere, etc).

După ce recoltăm materia primă o procesăm. Asta înseamnă iarăşi locuri de muncă, atât pentru cei ce lucrează în fabricile de procesare cât şi în companiile care prestează servicii pentru acele companii.

După procesare urmează distribuţia (sau vânzarea produselor). Iarăşi locuri de muncă, oportunităţi de afaceri, şamd.

Şi toate astea duc la:

• mai mulţi bani la buget, colectaţi din taxe şi impozite;
• preţuri mai mici, datorită concurenţei şi independenţei faţă de rata de schimb valutar (când importăm, de exemplu);
• o calitate mai bună a produselor, tot datorită concurenţei.

Şi mai putem face ceva: agricultură ecologică. Putem produce produse ecologice cum nimeni din Europa nu o mai poate face, datorită infestării cu chimicale a terenurilor. Noi încă avem vreo 4 miloane de hectare neinfestate. Din păcate doar o infimă parte dintre acestea sunt folosite. Restul sunt lăsate în paragină.

Nu sunt un expert în management, dar am câteva idei despre cum să revitalizăm agricultura de la noi:

• impozit zero pentru salariile din agricultură mai mici de 1500 de RON,
• mărirea suprafeţelor agricole,
• acordarea de credite cu dobândă zero antreprenorilor din sectorul agricol.

Să le luăm pe rând.

1. Impozitul zero pentru salariile din agricultură nu înseamnă mai puţini bani la buget, din contră. Se stimulează angajarea de personal în sectorul agricol, ceea ce înseamnă, până la un punct, producţii mai mari şi mai bune, adică mai multă marfă de produs şi comercializat. Adică se colectează mai multe taxe din salariile conexe agriculturii (prelucrare, desfacere, servicii, etc).

2. Mărirea suprafeţelor agricole. Eu unul aş face aşa: dacă un teren agricol nu este folosit 3 ani consecutiv sau 3 din 5 ani, acesta să treacă automat în exploatarea cuiva care să vrea să-l folosească, tot pentru 3 ani. Atenţie, am spus exploatare, nu proprietate. Adică omul care nu poate să-şi lucreze pământul să permită ca acesta să fie exploatat corespunzător. Şi nu, nu pe gratis, ci pentru o sumă de bani, eventual şi cu produse agricole. Asta va face ca, peste 3 ani, când obligaţia de cedare spre folosinţă a terenului expiră, proprietarul să se gândească de două ori dacă îl va cultiva sau dacă îl va lăsa în continuare spre exploatare.

Ştiu că sună dur, dar mie îmi este foarte clar că agricultura românească are nevoie de nişte măsuri dure şi disperate. Desigur că unii politicieni ar fi împotrivă. Parcă şi văd PSD-ul că se va opune unei asemenea măsuri. Dar, făcută cu cap, treaba asta ar ajuta la dezvoltarea zonelor rurale, pentru că proprietarii de terenuri vor primi nişte bani de pe urma unor terenuri care nu le produceau nimic.

Domnul Flutur de la PDL a încercat treaba asta. Din păcate domnia sa s-a bazat pe voluntariat. Eu m-aş fi bazat pe obligaţie. Decât să ţii un teren degeaba, pe care să plăteşti impozit, mai bine îl cedezi spre folosinţă, astfel încât să iei nişte bani de la cel ce îl exploatează şi să plăteşti acel impozit.

Mecanismul actual în România este acesta: un ţăran are cinci hectare şi cultivă doar trei. Din vânzarea produselor de pe cele trei hectare el trebuie să:

• plătească lucrările agricole efectuate pe cele 3 hectare;
• să trăiască;
• să-şi cumpere cele necesare pentru însămânţare, etc pe cele 3 hectare;
• şi, atenţie, să plătească impozit pe 5 hectare, suprafaţa deţinută.

Ceea ce înseamnă risipă din şi aşa puţinii bani pe care îi are. Aşa, dacă ar ceda spre folosinţă (de bună voie sau silit) ar rămâne cu un pic mai mulţi bani în buzunare. Practic, ţăranul român ar putea scoate bani din piatră seacă, pentru că un teren nefolosit asta înseamnă, piatră seacă.

3. Acordarea de credite cu dobândă zero.

S-ar putea face un fond din Bugetul de Stat din care să se ofere bani antreprenorilor din sectorul agricol pentru:

• achiziţionarea de utilaje şi echipamente agricole sau de prelucrare a produselor agricole (tractoare, linii de îmbuteliere, etc)
• irigaţii
• achiziţionarea de mijloace de producţie: animale, terenuri, etc.

Şi, pe lângă toate acestea, aş mai oferi, gratuit, din partea statului (că doar e şi interesul lui) consultanţă agricolă de genul: pe acest teren, care are aceste caracteristici, vă recomandăm să plantaţi XYZ, ZXY sau YZX deoarce cu aceste culturi veţi obţine randamentul economic maxim pe acest tip de sol. Se ştie că anumite culturi se dezvoltă mai bine pe un anumit tip de sol, de exemplu.

La fel, aş oferi scutire de impozit pe terenul agricol pentru antreprenorii care se ocupă de agricultură ecologică. Nu din mărinimie, ci pentru a ajuta la reducerea preţului de producţie şi desfacere a acestora, astfel încât cetăţenii să îşi permită să le achiziţioneze. Oamenii au dreptul să mănânce mai bine, mai sănătos. Bine, unii ar putea spune că aceste produse vor merge la export. Nici asta nu mă deranjează atât vreme cât deficitul comercial al României s-ar mai redresa.

Pentru ca exporturile de produse eco să nu depăşească o anumită cotă (lucru care ne-ar face să băgăm bani în buzunarele străinilor) s-ar putea introduce o licenţă de export care să spună: firma X are voie să exporte atât. Simplu, nu? Aici iarăşi s-ar găsi unii care să comenteze, dar câtă vreme pentru un anumit teren ai subvenţii de la statul român trebuie să te gândeşti că banii ăia au fost investiţi de cetăţeni şi, ca atare, au şi ei nişte drepturi.

Aş vrea să văd şi eu un partid care să abordeze pragmatic problema agriculturii şi să vină cu nişte soluţii, chiar dacă unele ar fi dureroase, pentru că aşa nu se mai poate. Nu se poate să avem nevoie de 8 milioane de porci şi să creştem doar 2. Nu se poate ca lanţurile de supermarket-uri să importe şi să distribuie produse doar pentru că acestea le aduc cu 10 bani mai mult profit.

Ştiu, sunt un utopic.