Hai să vă învăț o șmecherie de care m-am prins astăzi, fiindcă mi-am dat seama că știu cum se detectează, post factum, monoglutamatul de sodiu din alimente. Fără a avea la dispoziție tehnică de analize medicale.

Astfel, după ce zilele trecute mi-am luat niște cârnați de casă afumați la prețul promoțional de 35 de lei pe kilogram (nu erau atât de uscați de să zici că intrau două kilograme de carne macră la un kilogram de cârnați uscați), m-am prins că mi-am luat țeapă.

Știți cum? E foarte simplu și o puteți face și Dvs.: vă spălați pe dinți după ce mâncați, fără a bea ceva în prealabil. Adică mâncați și jăp la baie pe periuța de dinți, la spălat. În timp, veți obseva că după ce consumați anumite alimente, în special bazate pe carne de porc sau de pui, senzația dată de pasta de dinți pe limbă este mai intensă.

Asta pentru că monoglutamatul din alimente ajută la stimularea mai puternică a papilelor gustative, atât pentru alimente cât și pentru pasta de dinți sau apa de gură! Ceea ce este demențial.

Deja, vă jur, detectez cantitățile nesimțite de MGS din alimente inclusiv cu apa de gură: dacă îmi amorțește limba după ce mănânc și mă spăl pe dinți (apa de gură o folosesc după ce, în prealabil, folosesc periuța, clătindu-mă și cu apă de gură) știu sigur că unele dintre produsele de la masă îl au.