În drumul meu calm şi relaxat spre tutungerie am trecut prin faţa unei biserici din apropiere şi, absolut normal şi firesc, mi-am făcut cuce, că nu sunt nici ruşions şi nici păgân.

Ei, din faţă veneau două ţigăncuşe şi cu fratele lor puradel. Uitându-se la mine pufnesc în râs iar cea mai mare dintre ele, pe la vreo 16 ani, se schimonoseşte în ultimul hal, îşi face cruce în batjocură şi începe să râdă de mine.

Pfuai, aveam tensiunea 20,000! Bursc, aşa. Şi, no, când mă enervez dicolo de limita imposibilului îmi ies din ţâţâni şi fac ca trenul cu aburi în gară. Aşa că îmi iau avânt din fundul grădinii să-i mut obrazul nesimţitei. Dar m-am opit, pentru că, nu-i aşa(?), dacă-i dădeam un dos de palmă eram un:

• nenorocit. Cum să dai într-o fată/ femeie?
• porc, că no, o discriminam. Îi dădeam una nu pentru că e nesimţită, ci pentru că e ţigancă (mă rog, aşa ar fi zis).
• mărlan, că n-am întors şi celălalt obraz, aşa cum este creştineşte normal.

Sincer, îmi pare rău că m-am oprit şi că nu i-am dat câteva bucăţi în freză. Sincer. Nu am ajuns chiar în halul ăla în care să-şi bată joc nişte haimanale de mine şi să scape basma curată. Cum să nu iubeşti o societate civilă care, majoritar fiind, te îngrădeşte?

Trebuia să-i dau măcar un şut în fund. Că aveam bocancii în picioare.