După cum probabil ştiţi mie nu îmi plăcea să conduc. Până azi. Anul trecut am condus, în interes de serviciu, un Logan de marfă, 1,4 MPI. Nu mi-a plăcut deloc să o conduc. Maşina aia se comporta ca o femeie frustrată aflată la menopauză, cu care trebuia să te comporţi extrem de grijuliu altfel făcea urât.

Până azi. Azi am condus (cele 10 minute de ieri nu se pun) Golf-ul nostru (versiunea 3, 1,4l, benzinar, cu iepuraş, alb). Nu se compară. Maşina asta se comportă ca o domnişoară de 25 – 30 de ani. Adică este fermă dar şi grijulie şi tolerează foarte bine micile erori. Îmi place.

Nu este ea foarte sprintenă la depăşiri (într-a treia, la 60, a trebuit să o calc la podea), nu-mi place cum se bagă în marşarier şi nici faptul că te fură la viteză (adică îţi lasă impresia că trebuie să o mai calci) şi rişti să-ţi iei multe amenzi, dar în rest este absolut OK. Îmi place. Şi-mi mai place că nu este lungă (fetelor, vă rog să remarcaţi subtilitatea)…