De azi

Şi aşa sunt plecat de acasa (şi literalmente) câteva ore bune, prin oraş. Foarte interesant.

1. Se pare că nu mai sunt la modă tatuajele, nu. Mai nou e trendy să scrii cu pixul numele persoanei iubite, într-o rână (dungă) pe picior, din poziţia lotusului (yoga bă). Domnişoară, mai bine dădeai userul de Hi5 că mai multă treabă făceai. Îţi făceam reclamă moca.

 

2. Azi am văzut Piţipoanca.org LIVE from Petroşani! Am stat vreo 5 minute în faţa unei bănci, în centru. 2 din 10 femei erau îmbrăcate în mov. Stupoarea a fost că vorbesc de persoane cu vârste între 10 şi 50 de ani. You sexy babă! Bleah!

 

3. Sunt un tip intimidant. Mi s-a mai spus. Dar parcă îmi era greau să cred. În fine, povestea este aşa: mă duc la o altă bancă (decât cea la care merg de obicei), fiindcă era aproape de un loc unde aveam eu treabă, prin Şerpărie. Şi eu tâmpit! Ajung la ghişeu şi-i spun doamnei de acolo: “Bună ziua. Vreau să imi fac un card Visa asociat unui cont în valută adresabil prin IBAN, de circulaţie internaţională.” Când a auzit tanti una ca asta a început să dea în bâlbâială.

 

Văd repede cum stă treaba şi o iau mai uşor explicându-i că am nevoie de un card Visa pentru a retrage nişte bani trimişi prin PayPal, pentru că ăia acceptă doar cărţi de credit Visa pentru a trimite bani. Mi se pare extrem de logic că trebuie să fie în USD. A, şi am rugat-o să-l facă urgent. Mare VIP m-a făcut mama.

Bun, tanti deja mă crede mare miliardar in euro şi-mi propune să îmi facă şi nu ştiu ce asigurări. Nu, zic eu. Întâi să-mi vină cardul, să văd că-şi face treaba şi deabia după aceea mai vedem ce şi cum.

 

Era o linişte în bancă de parcă eu eram marele administrator de la fondul de pensii “Vraja mării”, doctor în microeconomie, laureat al premiului Şvaiţer pentru economie.

 

Deja tanti nu mai ştia ce să îmi spună. Dânsa şi-a învăţat textul şi mi l-a servit. Dar eu nu şi nu. Şi-i spun: vă rog să-mi daţi şi pliantul de la card să văd exact ce şi cum, ce servicii am şi tot. Aşa, şi vă rog să-mi daţi şi un fluturaş (o chestie drăguţă, pe care se notează IBAN-ul şi alte detalii) pe care vă rog să-mi notaţi datele contului.

 

Vine momentul să plătesc. Aveam portofelul deja în mână şi mă pregătesc să-i înmânez cardul. Deja am văzut-o cum mă privea perplexă. De fapt, a şi greşit suma, pentru că nu m-a taxat suficient încât să acopăr comisioanele de administrare şi tot. Şi eu care mă miram că mi-a luat aşa de puţin.

 

Mă duc să îmi văd de treabă. La un moment dat mă sună: “- Domnul Molnar Robin Nicolae? – Eu sunt acela! – Mă numesc (numele) şi vă sun de la (banca) în legătură cu contul Dvs. – Spuneţi, vă rog. – Ştiţi, m-aţi luat tare de tot cu cererea Dvs. şi m-am intimidat. Problema este că v-am luat comisionul pentru un cont în lei, nu în valută. (Jur că nu eram surprins). – Da doamnă,sunt pe drum. Ajung imediat (ce-mi era să merg înapoi vreo 300 de metri). Termin ce am de făcut şi mă întorc la bancă. Acolo, clar, primitre de VIP. “Domnule Molnar, aţi şi venit?” Eu mă gândeam: ce vrăjeală, ştiu eu că m-aţi aşteptat cu sufletul la gură. “Desigur doamnă, îi răspund. Sunt foarte araşat de benii mei. Pentru că sunt ai mei!”. Zâmbete, chestii.

 

Mă rog, diferenţa de plată era infimă. Îi dau iarăşi cardul. Mă taxează. Nicio problemă. Dacă văd că am cu cine, insist: “- Stimată doamnă, încă o dată vă rog. Am nevoie de card până la sfârşitul lunii. – Da, domnule Molnar. Pe data de 29 vă rog să veniţi pe la noi că poate se va emite până atunci. – Vă mulţumesc! Sunteţi foarte amabilă.”.

 

Săraca, s-o fi gândit că sunt vreun “client anonim” trimis de la Bucureşti sau mai ştiu eu ce. Oricum, nu cred că mai făcuse vreun card în USD. Se vedea pe dânsa că era puţin depăşită de situaţie (asta ca să fiu modest şi să nu spun că era depaşită de pretenţiile mele).

 

Sper să se rezolve.

 

A, şi era să uit. De fapt, nu, mint. N-aveam cum să uit. Se pare că voi fi fericitul posesor al unui aparat foto de 7 mega pixeli, însă nu mai ştiu exact ce model. Oricum, e binevenit, că doar aţi văzut si voi ce poze de-a keşpea (de la zece în sus) calitate am pe site. Plus că am muncit pentru el de mi-au sărit ochii din cap. Numai eu ştiu cât am frecat la automatele alea de bauturi calde. Să nu zic ca am băgat ore suplimentare la greu. Mi-e greu să spun că am un program fix de lucru. Partea fixă e că la ora 8 sunt pe teren. Partea variabilă este că nu ştiu la ce oră ajung pentru că stau la muncă atât cât e nevoie.

Da, ştiu, asta este defectul meu. Mă implic foarte tare. Dar aşa sunt eu. Dau tot ce pot, tot ce ştiu în orice activitate. Vreau să fiu eficient. În fine.

 

Am ştiut mereu că se merită să fii băiat harnic, serios şi corect. Şi am şi cu cine. Aşa că Sergiu (ştiu că mai intri dimineaţa pe site) dă-mi voie să-ţi mulţumesc pentru sprijin. Şi nu numai.

1 Commentariu

  1. 314ra2 20 mai 2008 la 19:46 - Raspunde

    tinere proletar … care e banca cu pricina ca eu ma cert cu becereu de o saptaluna de zile si inca nu am vazut nici cardul un RON.
    dupa ce o sa il vad … o sa apuc sa fac si ala in USD (numai pt plati pe net) nu il pot folosi la bancomatu` lu` bunicu. da si matale un msg pe Y! sa stiu si eu care cum si de ce.
    multam fain.
    PS: sal`tare domnu` Sergiu.

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.