Încep să am sentimente contradictorii, vizavi de exploatarea de la Roșia Montană. Adică, am ieșit de cu seară din bârlog și m-am dus până în centrul Clujului, la o plimbare, și i-am văzut pe protestatari. I-am privit vreme de câteva minute, apoi am plecat cumva descumpănit:

1. Oare este  posibil să existe o masă atât de mare de naivitate? Anul trecut, când a fost puciul parlamentar, am ieșit la proteste. Mi-am luat carne și lumea a s-a uitat lung la mine. Aceeași lume care, iată, azi a fost la protest. Și doar am încercat să le spun că dacă ăștia de acum nu-s în stare să respecte Constituția, n-o să respecte nicio trăire de-a poporului!
2. Oare pentru ce luptă oamenii ăia? Pentru lege? În niciun caz, proiectul minier respectă toate specificațiile, toate legile și normele, posibile și imposibile și, la o adică, ar putea exploata și-n iad, dacă în loc de pucioasă, acolo ar fi minereu aurifer.
3. Asta înseamnă că oamenii sunt, cumva, deasupra legii. Ceea ce înseamnă că, da, avem de-a face c-un fel de revoluție. Pentru că o revoluție fix asta înseamnă, că oamenii se ridică deasupra legii.
4. Până acum, proiectul a fost tărăgănat strict pe motive sentimentale. Mie mi se pare că se formează un precedent periculos, când deciziile sunt luate pasional, nu rațional. Care este principiul? Cât mai durează până când, tot pe motive sentimentale, restaurăm inchiziția și marea boierime a Evului Mediu?
5. Cei care refuză capitalismul sunt condamnați să trăiască într-un comunism perpetuu. Și nu trebuie să meargă taman până în Coreea de Nord pentru aceasta, este îndeajuns să trăiască încapsulați în mentalitățile vremii, ca să fie niște prizonieri ai unui sistem perfid, în care pușcăriașii umblă liberi pe străzi, în timp ce singura libertate permisă – și pe care și-o refuză – este cea a minții.
6. Nu este musai ca RMGC să exploateze acum. Dar, după părerea mea, este musai ca RMGC să exploateze, pentru că așa zice legea: cel care investește bani în explorare, acela are drept de preempțiune la exploatare. Pentru mine, este un compromis prea mare să renunț la lege.
7. Ah, nu e bună legea? Păi cine a făcut-o și cine a plătit? Hai să abordăm chestiunea de la ambele capete.
8. Nu pot să nu mă întreb, care este rațiunea prin care protestatarii nu se întreabă de ce ar băga Geroge Soroș bani în niște ONG-uri care se opun exploatării? Chiar nu contemplează nimeni paradoxul în care RMGC a comunicat mai corect și mai sincer decât toți ONGiștii vânduți?
9. Protestele s-au politizat. Mereu se politizează, că așa e mentalitatea politică de la noi: nu care cumva să facă societatea civilă vreun progres, fără să-l furăm! De data asta, de la toate partidele. Ba, chiar, m-am trezit cenzurat pe Facebook de un PDList, în ciuda argumentației foarte bune pe care am folosit-o. Pur și simplu, omul n-a fost de acord cu argumentul meu și, din motive sentimentale, mi-a șters intervenția. Că nu era de acord cu mine și nu a putut să mă combată, așa că mi-a dat cu Delete pe la nări.
10. Înțeleg exproprierile și nu am nimic împotrivă, dacă despăgubirile se fac la un preț bun pentru cei deranjați. Și știu că lumea se opune, spunând că nu se poate ca exproprierea să se facă în folosul privat. E frumos, sună bine, dar e stupid. Exproprierile se fac trecând niște proprietăți în avutul privat al statului. Ca să fac o paralelă: să zicem că vrem să facem autostrăzi prin concesiune. Parteneriatul public – privat se face așa: privatul vine cu banii, iar statul ia terenurile și le trece în proprietatea privată a statului. Exact cum ar trebui să se facă la Roșia Montană. Nu e nicio mare scăfârlie, nu e nicio dramă.
11. Dacă mai aud că Roșia Montană are case de patrimoniu, cred că o să behăi precum o cămilă. Casele respective, deși frumoase, au fost trecute în Patrimoniu în anii 1950, printr-o mișcare deșteaptă a statului, manevră menită de a împiedica acolo dezvoltarea excesivă a unui sovrom care să exploateze totul, până la ultimul miligram de aur.
12. Pe de altă parte, declararea Roșiei Montane drept zonă mono-industrială este cam de porc. Deși, are o anumită logică: Soroș ar fi putut, oricând, să-și deschidă acolo un teren de golf. Și dacă juca singur, tot era un mare spin în coasta RMGC. Și înțeleg asta, că Soroș a fost scos afară din RMGC pe ușa din dos, după episodul 2003 (?), când serviciile secrete au făcut manevrele necesare ne-subjugării țării. Atunci, decizia de respingere a proiectului a fost una politică. Desigur, proiectul de atunci era unul rău, dar aceeași politicieni, la o jumătate de an, au semnat contractul cu Bechtel, deci nu-i putem bănui de nicio formă de decență sau de patriotism.
13. Celălalt sentiment contradictoriu izvorăște din următoarea dilemă filozofică: este legea mai presus de sentimentele poporului? Cred că nu. Ceea ce mă deprimă, că devenim un popor de nelegiuiți. Și nu știu cum aș putea trăi în afara sferelor logicii și a legii. Și nu vreau asta, mă doare. Și poate mai de grabă aș renunța la lege decât la popor. Dar nu pot. Înțelegeți drama mea? De ce trebuie să mă rup de popor, ca să fiu de partea legii?