Hai să pornim de la un comentariu recent de pe blog:

Si rezultatul muncii tale e de nota…..11. Felicitari! Recunosc, am intrat pe blogul tau "in spionaj". Mi-ar placea sa am propriul meu blog, tot e "in trend" dar, din pacate, dupa ce-am vazut aici, n-am nicio sansa. Cred ca e cazul sa-mi beau ceaiul, sa-mi iau Rudotelul si …tarsa-tarsa….la nani.

Să lămurim niște chestii, înainte de a intra în dezbatere:

• Acest site nu este un blog tipic. Se și vede după conținutul variat. Este, în schimb, un portal spre lumea mea. Este site-ul meu, care are și un blog (printre altele), dar pe el pun tot ce vreau eu, că de aia sunt jupân și stăpân.
• Acest site are o vechime de doi ani și jumătate, și a crescut mereu. Și va mai crește. Ceea ce se vede este doar rezultatul miilor (aproape 3,000, dar cine stă să numere?) de ore de muncă, experimente, învățare și așa mai departe.
• Nu sunt un blogger de top, ci unul de mijloc. Nu am fost printre primii în blogosferă, la fel cum n-am fost nici printre ultimii.
• Nu am blog nici pentru bani (deși ajută), nici pentru că este în trend (nu îmi pasă de trenduri, sunt trecătoare și nu durează mult), ci pentru că, pur și simplu, consider că am câte ceva de spus pe lumea asta, în lumea asta virtuală. Ca atare, am blog din dorința de dezvoltare personală. Plus că, la mine, blog are și o funcționalitate socială (educativă, chestii).

Să mai lămurim o chestie. De multe ori mi s-a spus că am un blog mișto (da, mulțumesc, să ne trăiască și să ne bucurăm de el încă mulți ani de-acum încolo, cu voia bunului Dumnezeu, desigur) pentru ca apoi, pe un ton descurajat, să mi se spună că omul cu pricina s-a gândit să-și facă blog, doar că nu vede finalitatea, sau cine știe din ce alte motive. Cu alte cuvinte, privind blogul acesta era descurajat și nu credea că poate să ajungă atât de departe pe cât am ajuns eu (și încă nu sunt acolo unde vreau eu, nici nu cred că voi fi vreodată).

No, aici nu pot să fiu de acord. Așa că acum intrăm în pâine cu niște motive pentru care să-ți faci blog în 2010. În primul rând, dacă vrei, poți. Nu e ușor, trebuie să te dedici muncii tale, trebuie să îți placă să scrii, să știi să scrii, dar se poate. Pentru că niciodată nu se poate spune totul, din toate perspectivele.

Există ideea asta, în cercurile conexe blogosferei, cum că deja s-a scris despre tot. Nimic mai fals, dacă ar fi așa, pur și simplu n-am mai avea despre ce scrie. La fel, există ideea asta împământenită cum că, pentru a avea blog, trebuie să ai despre ce scrie. Fals. Blogurile nu sunt despre text, ci despre socializare în jurul conținutului. OK, în cazul meu vorbim în principal despre text. Dar conținutul poate să fie cam orice: video, imagini, muzică, etc.

O altă idee tâmpită este că, pentru a avea blog, trebuie să fii guru în computere. Fals. Sunt servicii moca de blogging. Trebuie doar să știi să intri într-un cont și să știi să scrii, dacă ești cu textul. Dacă ești cu imaginile, presupun că deja știi să le editezi și să le urci pe un server.

Mai mult, consider că este nevoie de "blogosfera proaspătă" (dacă mi se permite ideea), pentru că, la fel ca în orice sistem uman, fără un suflu nou blogosfera acesta se va prăbuși sub propria-i greutate (exemple sunt gârlă: Imperiul Roman, Criza Economică Mondială din ultimii ani, șamd). Fără un adaos constant de dinamism și suflu nou, pur și simplu nu vom ajunge nicăieri.

Bine, aici contra-argumentul ar fi că bloggerii noi nu sunt relevanți, nu au forță. Da, în aparență așa este. Doar că, de la un punct, ajungi să simți substratul sistemului acesta uman numit blogosferă, ajungi să vezi o anume forță explozivă, dată de puterea ideilor, nu neapărat de idei în sine.

Desigur, un contra-argument ar fi că majoritatea bloggerilor sunt niște idioți (Sunt blogger, da? Deci am șanse să mă număr și eu printre ei!). Totuși, privind mai în profunzime, acest argument este fals. Întrucât nu proștii dau tonul, nu ideile în sine, ci forța cu care sunt susținute ideile din blogosferă (ca să fiu succint: ideile tâmpite sunt îndepărtate din blogosferă printr-un mecanism interesant ce s-ar merita studiat, mecanism pe care eu îl numesc: selecția naturală a ideilor). Or, fără vitalitatea proaspătă despre care vorbeam, nu se va ajunge acolo unde, de fapt, ar fi normal să ajungem.

Desigur, cei tari la logică vor spune că este ca un fel de sistem piramidal pentru că, da, în aparență așa este. Adică, să presupunem de dragul logicii (că), se va ajunge la un punct în care toți cei care știu să scrie au deja blog, deci vitalitatea aceasta proaspătă nu mai are de unde să vină.

Eh, aici transpare, de fapt, falsitatea sistemului piramidal. Moneda de schimb nu este o singură idee (sau banul, în cazul sistemelor piramidale), ci o varietate largă, aproape infinită, de idei. Și, mai mult, întocmai ca în cazul selecției naturale, când o serie de idei sunt abandonate, altele noi le iau locul.

Desigur, cei care sunt extrem de tari la logică vor observa faptul că, prin selecția naturală a ideilor, blogosfera crește prin ea însăși, ceea ce exclude nevoia unei vitalități proaspete. Însă este doar o chestie de aparență, întrucât orice sistem uman (politic, economic, ce vreți voi) are tendința nativă de a crește cât se poate de repede. Cei care se pricep la sisteme pot să confirme tendința de expansiune a acestora. Așa se întâmplă și în cazul blogosferei, care are tendința să crească folosind atât vitalitatea proaspătă cât și selecția naturală a ideilor.

Deci nu, dacă vrei să intri în blogosferă, pur și simplu nu te reține nimic. Se poate, trebuie doar să vrei. Și eu aveam 10 unici pe zi când alții aveau mii, și eu am pornit de jos, n-am ajuns, încă, în vârf, dar știu că sunt pe drumul cel bun. Important este să nu scriu tâmpenii (prea des).