Despre egalitate şi blogging
De ceva vreme vroiam să vorbesc despre egalitate. Acum s-a ivit şi contextul potrivit, din păcate, după cum citeam şi la Arhi. Asta pentru că aşa s-a decis, că toţi trebuie să fim egali şi că toţi trebuie să avem aceleaşi puncte de vedere.
Ţin să vin cu nişte inegalităţi:
- Atomii nu sunt egali între ei. Unii sunt mai mici, alţii mai mari, unii sunt radioactivi, alţii nu.
- Animalele nu sunt egale între ele, nici măcar în cadrul aceleiaşi specii: unele sunt mai slabe, altele sunt mai puternice, unele sunt mai mici altele mai mari, unele conduc turma, altele urmează.
- Nici măcar oamenii nu sunt egali între ei, din diverse puncte de vedere: nivel de inteligenţă, înălţime, etc.
Mie mi se pare, aşadar, că inegalităţile sunt inerente şi naturale, pentru că nu suntem toţi la fel. Nu există două lucruri identice pe lumea asta.
Nu sunt extremist, nu sunt xenofob sau ceva (cred că cititorii fideli apreciază, de fapt, echilibrul şi bunul simţ de care dau dovadă) şi nici nu tolerez prea bine astfel de manifestări, însă ce încearcă actualul guvern să facă mă oftică la maxim, după principiul:
– Bă, să fiţi toţi egali că vă ia mama dracu’!
Nu se poate, nu există aşa ceva. Nu este natural aşa ceva. Sunt un tip rezonabil, îl tratez pe aproapele meu ca şi cum mi-ar fi egal, fără să judec dacă este aşa sau nu, pentru că sunt un om civilizat şi cu bun simţ. Dar când începe să-mi scuipe seminţe în cap să nu-l scuip în ochi?
Mai exact:
Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale, Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe şi Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constituie şi actualizează baze de date privind criminalitatea informatică. Condiţiile de constituire şi actualizare a bazei de date vor fi reglementate prin ordin comun al Ministerului Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale şi al Ministerului Administraţiei şi Internelor, în termen de 45 de zile de la intrarea în vigoare a prezentului proiect de lege.”
Adică fac o bază de date. Asta nu e rău. Întrebarea mea este: cine şi în ce condiţii are acces la ea? Cine controlează şi verifică acurateţea acestor informaţii? Cine decide? Mai departe.
Reiau şi eu unul dintre paragrafele evidenţiate de Arhi. Sunt de acord că trebuie oprită pornografia cu minori:
Nu mai bine îi bagă la pârnaie pe cei care pe pun la dispoziţie şi pe cei care le fac? Adică oricine poate să o muşte cu un link spre o porcărie de-asta şi este pasibil de pedeapsă, pentru că e botanist. Pe internet dai click pe un link, dar nu poţi şti unde te duce, asta vreau să evidenţiez. Mai mult, să înţeleg că pozele, care nu sunt în format electronic, sunt permise? Sau filmările pe peliculă video, nu pe casetă sau DVD? Că nu sunt mijloace electronice! Şi mai mult: vine istoricul nu ştiu care şi violează copii în Iaşi şi scapă după 2 -3 ani, că deh, e american. Iar unul care o muşcă face tot 3 ani, nu contează că a închis pagina după o secundă.
Tehnic este o aberaţie. Pentru că se poate face un virus care să te ducă pe astfel de site-uri, pentru a-şi creşte numărul de afişări, deci veniturile încasate din reclame. Să nu fim absurzi, în unele ţări este tolerată pornografia infantilă şi există, deci, o asemenea industrie bolnavă care are şi reclame asociate "produselor". Nu vreau să dau exemple de oameni care şi-au tras neveste la 12 – 14 an, pe care le-au cumpărat din bazar că după aceea îmi aud vorbe că am nu ştiu ce cu uniii.
Sau:
Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 3 ani ameninţarea unei persoane sau a unui grup de persoane, prin intermediul unui sistem informatic, cu săvârşirea unei infracţiuni pentru care maximul pedepsei prevăzute de lege este închisoarea de cel puţin 5 ani, pe motiv de rasă, culoare, ascendenţă sau origine naţională ori etnică, sau în considerarea religiei dacă aceasta este folosită ca pretext pentru oricare dintre motivele arătate.
Da, sunt de acord că discriminarea este un lucru rău ce trebuie combătut. Dar dacă vă povestesc faptul că nişte ţigani i-au rupt nişte bâte pe spate unui prieten de 50 de kilograme, ei fiind 6, în timp ce ieşea dintr-un bar comit vreo nedreptate? Că acesta este adevărul. De ce să nu-l spun? Au luat ăia nişte pari şi atât de tare au dat încât s-au rupt, de a dormit omul pe burtă câteva săptămâni. De ce să spun că nu erau ţigani? Ca să ce? Cu ce îi disciminez eu pe cei şase indivizi?
Sau dacă spun că cea mai inteligentă şi frumoasă femeie pe care am întâlnit-o era ţigancă? O disciminez cu ceva? Că aşa este, stă în casă cu turnuleţe, etc, dar are masterat, chestii. Şi e deşteaptă foc. Nici asta nu voi avea voie să spun? Păi de ce, dacă acesta este purul adevăr?
De ce trebuie să omit chestii, detalii estenţiale într-un articol? Doar pentru că nişte "unii" consideră că adevărul este plat sau flasc? Că nu este!
Şi cum mă pot apăra de reacţii de genul:
Eh? Cum? Nu pot să spun să-i bag la balalaikă pe ruşi, nu, că îi discriminez pe motiv de naţie, dar ei pot să recite poezia asta şi să li se fâlfâie, că este o operă literară a unui mare om de cultură rus (fi-i-ar betonul greu) numit Puşkin.
Cum pot să nu spun că o anume sectă religioasă este de rahat fiindcă mă consideră lucrarea diavolului? Adică dacă sunt cu ei sunt OK, sunt bun. Dacă nu, sunt o dihanie ce trebuie anihilată, o spurcăciune şi o plagă. Păi eu sunt intolerant aici?
Şi mă mai ofitcă o treabă:
Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani distribuirea sau punerea la dispoziţia publicului, în orice mod, prin intermediul unui sistem informatic, de materiale ce neagă, minimalizează în mod evident, aprobă sau justifică genocidul sau crimele împotriva umanităţii, astfel cum sunt definite în dreptul internaţional şi recunoscute ca atare printr-o hotărâre definitivă a Tribunalului Militar Internaţional înfiinţat prin Acordul de la Londra, la data de 18 aprilie 1945 sau a oricărui alt tribunal penal internaţional înfiinţat prin instrumente internaţionale relevante şi a căror competenţă a fost recunoscută de statul român.
Întrebare: dacă spun că nu doar evreii au suferit în timpul celui de Al Doilea Război Mondial minimalizez cu ceva holocaustul? Adică în timpul celui de Al Doilea Război Mondial au murit 18 milioane de oameni, majoritatea nefiind evrei. Adică, practic, am suferit împreună, ca şi umanitate. Minimalizez cu ceva? Că acesta este adevărul istoric: au murit oameni de toate naţiile.
Nu înţeleg de ce se vrea răpirea mijloacelor prin care orice om normal la cap să se apere de abuzurile altora într-o manieră non-violentă! Dacă mă sună careva şi mă face ghiaur prost iar eul îl fac în fel şi chip pe blog, oare cine Binike pică de fazan? Că dacă ăla are pile şi avocat bun eu pic de guguştiuc. Că aşa este justiţia din România.
Nu spun că legea nu este bună, de bună credinţă. Spun, însă, că are nişte scăpări grosolane care ar trebui remediate de urgenţă. Principial sunt de acord cu ea, dar unele detalii o împut, în clasicul stil românesc care ne împiedică să facem ceva bun până la capăt.
Vreau să am dreptul să spun adevărul, chiar dacă acesta îi va supăra pe unii.
Lasa un raspuns