Despre femei: jalnica condiție a bărbatului

N-am mai vorbit de mult despre asta, dar cred că se impune să vorbim un pic despre femei, ca să vedem jalnica condiție a bărbatului român etern.

În primul rând, nu înțeleg de ce o femeie trebuie să fie supusă. Dacă nu simți că te joci pe lângă o bombă atomică, fie nu o iubești tu, fie femeia nu te iubește, fie vă iubiți, dar nu vă potriviți.

Mai mult, dacă o femeia nu are cel puțin gradul de libertate al unei pisici, la un moment dat va vrea să plece. Sau el. Este inevitabil, la un moment dat femeia va fi sinceră cu inima sa, iar locul bărbatului s-ar putea să nu mai fie acolo.

Da, o femeie poate fi supusă, așa cum victima îi poate fi supusă răpitorului, dar dacă supunere este ceea ce – ca bărbat – cauți, atunci să fii sigur că niciodată nu vei primi mai mult decât supunere, căci despre afecțiune în niciun caz nu poate fi vorba.

În accepțiunea religioasă, femeia este nu mai mult decât un lemn sculptat în trup de femeie, iar o astfel de reducție a condiției femeii îți exclude accesul la calitățile superioare ale acesteia.Și, pentru că vorbim de un cuplu, pentru a manifesta un oarecare echilibru al relației, unei femei minimizate i se va alipi un bărbat minimizat. Sau, de fapt e invers, bărbatul vede în femeia de lângă el dimensiunea propriei umanități.

De aceea, deci, un bărbat minimal ca om își va dori lângă el o femeie minimizată, un lemn supus, o sclavă care să-l completeze în sclavia propriilor neputințe, jalnica condiție a bărbatului reieșind și din aceea că mulți bărbați vor femei minimale, la marginea dintre om și fiară, dintre sclavă și soție, dintre supunere și iubire, avându-le pe niciunele cu adevărat.

De aceea, poporul nostru este unul eminamente lipsit de afecțiune și de blândețe, pentru că educația minimă a mamelor a dus la o educație minimă a fiilor, care și-au dorit niște femei minimale care, într-un cerc vicios, au creat copii minimali, iar minimalismul acesta uman este nociv întocmai prin aceea că nu-i permite relației dintre parteneri să ajungă la un nivel superior, în care calitățile superioare ale femeii (blândețe, tandrețe) să se completeze cu cele ale bărbatului, iar acest lucru se observă cel mai bine în cuplurile oamenilor minimal-umani, în care există un formalism bărbat-femeie vecin cu automatizările industriale, cu roboții.

O femeie supusă va manifesta aceleași emoții, în aceleași condiții. Fără surprize, dar fără suflet. O mașină umblătoare, dar fără un drum propriu, ca un disc de pickup pus la nesfârșit: la un moment dat te saturi.

De fapt, și aici doream să ajung, jalnica condiție a bărbatului este dată de jalnica condiție a femeii, a mamei, a copilei și este o formă de perpetuare a sărăciei, a suferinței și a neîmplinirii, jalnica condiție a bărbatului fiind, în speță, jalnica condiție a omului jalnic.

7 Comentarii

  1. ice4you 05 iulie 2017 la 08:20 - Raspunde

    Vezi ca ai ramas prins in timp: azi ele poarta cojones in casa si ei sunt aia supusi, minimali, umili … mai ales in mediul urban. Scoate capul dintre umeri Robi amice! 🙂

    • Robin Molnar 05 iulie 2017 la 10:57 - Raspunde

      Cumva, ei spus o altă extremă. Să înțeleg că există și o cale de mijloc?

      • ice4you 05 iulie 2017 la 20:24 - Raspunde

        Nu exista asa ceva! Oamenii sunt niste animale la originea lor dorind mereu sa domineze! Intr’o familie nu exista cale de mijloc, cineva va incerca sa domine mereu. Este o pornire ancestrala, celor care le lipseste probabil ca au un soi de defect genetic pentru ca altfel nu pot explica! In concluzie, dpmdv patriarhatul e istorie, matriarhatul s’a impus incet si sigur si lucrurile se vad si nici nu ma mira, in ziua de azi barbatii sunt pe cale de disparitie treptat talambii luandu’le locul, d’aia si lumea asta e data peste cap. Iote aci si material de studiu:
        http://ingerisidemoni.ro/blog/pretiosii
        Sunt sigur ca si tu cunosti destui.

        • ice4you 05 iulie 2017 la 20:26 - Raspunde

          “Nu exista asa ceva! Oamenii sunt niste animale la originea lor dorind mereu sa *domineze”

          *domine – am vrut sa scriu!

          • Robin Molnar 26 iulie 2017 la 17:22 -

            Poate sunt eu defect.

  2. Kathy Bates 10 iulie 2017 la 12:43 - Raspunde

    La un moment dat, era prin cartier un cuplu de urâți, care se numeau Emmy și Gabby. Jumătatea masculină se numea Emmy şi câştiga cam dublu faţă de Gabby. Gabby era urâtă atunci când era slabă şi s-a făcut şi mai urâtă fiind grasă.

    Familia asta de urâți era renumită, pe lângă înfățișare, pentru faptul că nu putea trăi fără să cheltuiască pe cele mai mari prostii imaginabile. Dacă se poate excursie în Ibiza sau plajă în Shanghai (nu invers), se poate şi home cinema cu i7 sau laptop cu Blu-ray. Pe care nu le foloseau. Le cumpărau degeaba, spărgând tot ce câștigau, plus cardul de credit. La inițiativa lui Gabby.

    Zice Gabby a noastră: “ehhăh, mai bine să nu aibă el prea mulţi bani, că îi vin idei şi pofte mai nelalocul lor. O să vrea sex, maşină, alte gagici, poate îi vine pe chelie să dea şi divorţ, mă lasă în casă şi pleacă, se agaţă de cine ştie ce curvă.” Aşa încât ea îl deposeda de bani în fiecare lună, ca să îi fure mijloacele de a face prostii.

    Așa se explica și urâțenia lor: dacă mocofanul ar fi văzut că are o nevastă care arată rezonabil, ar fi avut un termen de comparație. Ar fi privit în jur, ar fi văzut că există și femei mai frumoase. Și atunci ar fi fost tentat de ele. Dacă era obișnuit timp de ani de zile, spălat pe creier, că normalitatea = urâțenia, nu mai exista tentația. Femeile care arătau mai bine ca Gabby a lui nu erau femei, erau extratereștri.

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.