Despre sexualitate, cum n-am învățat la școală

  • Scala sexualității după Kinsey, Pomeroy et al

În materie de sexualitate, educația religioasă ne-a prostit, fie pentru că unele pasaje n-au fost traduse corespunzător, fie pentru că unele n-au fost incluse deloc în traducerea modernă.

Cert este că majoritatea absolută a populației nu are habar ce-i aia sexualitate, și să vă spun de ce: oamenii cred că orientarea sexuală este de puține tipuri: homosexuală și heterosexuală. Cei mai răsăriți cetățeni mai știu și de existența oamenilor asexuali.

Sigur, aici s-ar putea face o confuzie între orientarea sexuală și identitatea sexuală, dar acestea sunt două chestiuni diferite, înrudite doar prin aceea că sunt aspecte ale sexualității, deci țin de sexualitate, dar aceste chestiuni nu se suprapun, nu în mod obligatoriu, cel puțin.

Realitatea sexualității, însă, este cu mult mai complexă decât atât și nu doar că nu avem doar două/ trei tipologii de orientare sexuală, cum lumea nu se împarte doar în alb și negru, ca să folosesc idiomul propusă chiar de Alfred Kinsey, un cercetător al primei jumătăți a secolului trecut, care a venit cu scala sexualității de mai sus, unde X reprezintă asexualitate, iar 1 – 6 sunt regiuni ale spectrului sexualității, în care 1 reprezintă un comportament exclusiv heterosexual, iar 6 reprezintă un comportament exclusiv homosexual.

Perversiunea (sic!) este că niciun individ nu este stabil în timp, astfel că – și vom lua un exemplu banal – dacă în copilărie un băiat este asexual, este improbabil ca acesta să rămână asexual și la sau după pubertate, la fel cum, dacă un băiat este homosexual în adolescență, nu este obligatoriu ca el să rămână homosexual și la vârste adulte. Sau alte combinații ori tranziții multiple.

Dar stați, că mai este!

Știm din practică faptul că distribuția Gaussiană se aplică la orice sistem, inclusiv la sexualitatea umană. Astfel, suprapunând spectrul sexualității peste distribuția gaussiană, obținem că – în realitate – doar un procent mic din populație este permanent și exclusiv heterosexual sau permanent și exclusiv homosexual.

Și o să vin și cu câteva exemple:

1. Mergi la sală? Ți-ai format mental un corp pe care ți l-ai dori? felicitări, este cazul să lași ipocrizia și să înțelegi că nu ești exclusiv hetero.
2. Te pasionează vreun sport anume? Te-ai gândit vreodată că-ți proiectezi anumite caracteristici sexuale asupra echipei cu care ții?
3. Ai un popă preferat? Sau altfel de mentor cu care îți împarți intimitatea gândurilor? Te-ai gândit vreodată că este mai ușor să-ți deschizi bucile sau gura, decât să-ți deschizi gândurile?Uau, oribil și dezgustător.

De fapt, exemplele sunt nenumărate și, desigur, mi se poate contra-argumenta că nu totul are legătură cu sexualitatea, ceea ce nu este decât un mod elegant de a fi ipocriți, mă văd nevoit să explic de ce.

Uite, mie îmi place cafeaua. De ce o beau? Pentru că, atunci când o beau, mă simt bine, pentru că – atenție! – creierul îmi eliberează endorfine . Aceleași endorfine pe care creierul mi le eliberează și când practic activități sexuale.

Practic, beau cafea pentru că ar fi cam aiurea să fac sex la birou, în public, în văzul tuturor. Sau, mă rog, la câtă cafea și ceai se bea prin birouri, putem spune participăm fiecare la o orgie generalizată, dar pe cont propriu.

La fel, unii oameni mănâncă dulce. De ce? Endorfine. Sau se plimbă de plăcere. De ce? Tot endorfine. Sau merg la piscină/ pian/ yoga etc. De ce? Păi tot endorfine.

Faci ceva ce-ți provoacă plăcere? Este o formă de sex fără sex. Aha, îți place să bei și ceai, dar să mănânci și o brioșă cu ciocolată? S-ar putea să nu fii complet hetero, sau homo, ci undeva între (da, este un exemplu aiurea, dar rezonabil din punct de vedere al argumentului). Ce face? Bei cafeaua la birou, în timp ce mănânci un sandbviș cu ceva preferat, citind site-ul preferat? De trei ori plăcere, deci hai să nu fim ipocriți.

Și vin iarăși cu un exemplu: te uiți la filme porno cu un cuplu hetero. În mod firesc, faci o legătură mentală cu cei doi (sau câți or fi) protagoniști, ceea ce te face puțin bisexual, să zicem de 2 sau 5 pe scala Kinsey, pentru că, uite, ai o atracție și față de unul dintre protagoniști, în timp ce te identifici cu cel de-al doilea protagonist care, conform statisticii, este de același sex cu tine.

Este destul de simplu ce zic? Este destul de logic? Este natural, uman, elementar?

De asta zic, hai să nu fim ipocriți, pentru că, analizând lucrurile în profunzime, dacă ne duce bibilica, putem vedea dincolo de aparența de alb și negru.

Sau, putem să fim ipocriți, am fost crescuți și formați greșit cu privire la sexualitate, dar măcar să nu fim ignoranți, măcar să știm că nimic nu este alb sau negru, cu atât mai puțin ceva atât de complex precum sexualitatea umană, care este atât flexibilă, cât și variată.

Da, sigur, se poate veni cu argumente stupide, de genul: “Nu vreau să-i explic copilului meu de ce doi bărbați sunt de mână pe stradă”. Firește că nu, pentru că ești un părinte inapt, ignorant și, cel mai probabil, cu profunde frustrări sexuale. Dacă erai un pic deștept, înțelegeai că un copil poate să fie într-una dintre cele două ipostaze:

1. Copil pre-sexual, în care caz nici măcar nu va observa doi bărbați ținându-se de mână sau sărutându-se sau ce vreți voi. Neavând conceptul de sexualitate, nu va percepe ceea ce părintele, prin sexualitatea sa, va percepe. Practic, copilul va vedea prin ei/ ele, ca și cum ar fi de sticlă.
2. Copil în curs de sexualizare, care are oarece concepte legate de sexualitate, și care va percepe cei doi bărbați. Acum, ca părinte, poți să-i vorbești despre iubire, sau poți să-i vorbești despre rușine, fără a ști exact care va fi orientarea sexuală a copilului în adolescență, când va fi ecoul spuselor tale părintești.

Mie mi se pare un risc imens să blamezi homosexualitatea, în condițiile în care nu știi care va fi sexualitatea copilului și, dacă va fi homosexual sau bisexual, vei avea, deci, foarte, foarte multe șanse să-l marchezi în mod negativ. Pentru că alegi să fii încuiat, de parcă sexualitatea copilului ține de ceea ce simți tu, ca părinte, ce ar trebui să fie.  Ar fi hilar, dacă n-ar fi dramatic pentru un pui de om pe care pretinzi că-l iubești.

Așa că nu mai bine-i vorbești despre iubire? Nu e logic așa? Nu e sigur? Nu e normal?

În fine, atât am vrut să spun, că putem, sau nu, să fim ipocriți în materie de sexualitate, dar cel puțin să nu fim ignoranți, ci să fim ipocriți în perfectă cunoștință de cauză.

P.S. Nu mă interesează părerea bibliei în materie de sexualitate, întrucât nicăieri în biblie nu spune clar ficare ce sexualitate avea. Da, știm care, cu cine s-a luat, dar nu știm care, de către cine era atras, așa că ciocul mic.

Noi, desigur, presupunem că soț și soție înseamnă heterosexualitate, dar mai departe nu ni se spune cât de fermă era acea heterosexualitate, așa că, iarăși, ciocul mic.

P.P.S. Pentru bărbații care se opun alegerii libere a femeii în chestiuni care țin de ea (ținută, procreare etc) am o formulă infailibilă: y = 6 – z, unde y este sexualitatea afișată, de obicei 1, iar z este sexualitatea reprimată, de obicei 5. Ca atare, dacă ești mega-ultra-ortodox, spune-mi cât de hetero ești, ca să-ți spun cât de gay ascunzi că, de fapt, ești.

P.P.S. Mă repet, ca să fie clar: nu mă interesează cine ce face și ce-i place, mă interesează strict să nu fim ignoranți.

P.P.P.S.  Mă doare să văd mulți oameni de bună calitate suferind în depresie din cauză că sexualitatea lor nu este strict 1, ceea ce le provoacă grave tulburări de conștiință și de natură spirituală.

4 Comentarii

  1. Alina M 08 aprilie 2015 la 13:03 - Raspunde

    Eu dacă aș fi Dumnezeu aș trimite în iad doar oamenii care se mint pe ei înșiși. Dar pentru că (probabil) nu există Dumnezeu, oamenii se descurcă foarte bine și își creează propriul iad imaginar în care se torturează psihic și emoțional pentru “păcate” inventate de oamenii care se plictiseau acum câteva mii de ani când s-au apucat să scrie textele colecționate azi nu sub formă de basme populare, cum s-a întâmplat cu alte povești, ci sub formă de carte sfântă.

    Cred că e o formă de auto-flagelare a oamenilor care de mici s-au obișnuit să fie de vină pentru lucruri pe care nu le pot controla.
    Încă n-am observat masochism mai mare decât acela de a te considera vinovat că ești muritor imperfect, fără a te gândi că Dumnezeul din basme putea să facă pomul ăla mai înalt sau să-l facă invizibil, sau chiar să nu-l pună deloc. Sau măcar să nu pună un șarpe vorbitor. Sindrom Stockholm toată ziua.

    • Robin Molnar 20 aprilie 2015 la 19:50 - Raspunde

      Bună idee. O să țin cont de ea.

  2. Nautilus 18 aprilie 2015 la 12:36 - Raspunde

    Ca atare, dacă ești mega-ultra-ortodox, spune-mi cât de hetero ești, ca să-ți spun cât de gay ascunzi că, de fapt, ești.

    Din câte se spune despre obiceiurile călugăreşti, ar fi o idee bună ca lumea să nu mai ridice argumentul ortodox =/= homosexual.

    • Robin Molnar 20 aprilie 2015 la 19:45 - Raspunde

      Știu cel puțin o duzină de oameni educați într-ale religiei și care-mi povestesc treaba asta.

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.