Despre sinucidere

Nu o să mint. De fiecare dată când cineva își ia glanda eu mă bucur un pic, gândindu-mă că natura încă mai funcționează. Nu o să-mi cer scuze. Eu cred că de fiecare dată când un om slab de înger își termină calvarul și se sinucide, Dumnezeu le dă lăptic la pisoiași.

Știu că sună complet lipsit de sensibilitate, dar dacă ai nevoie să fii convins de ceilalți ca să trăiești, poate că n-ar trebui să trăiești în primul rând. Adică alții ar face orice să trăiască iar alții se gândesc dacă vor să mai stea printre noi? La moarte cu ei, gata!

11 Comentarii

  1. ciresica 05 aprilie 2011 la 09:33 - Raspunde

    🙂 Poate ca oamenii astia vor atentie. Si am intalnit amici/ prieteni care spuneau ca o sa se sinucida… si uite asa stateam eu pe jar. Pana intr-o zi cand i-am zis unuia: stii ceva? nu ai decat sa te sinucizi! daca ai nevoie de instrumente iti aduc eu. de atunci e cel mai fericit om :))

  2. ank_cris 05 aprilie 2011 la 09:43 - Raspunde

    Pe o parte nu trebuie sa ne bucuram de soarta altora Dumnezeu iti da viata dar asta nu inseamna ca tu trebuie sa ti-o iei….nu stiu ce e in capul unei persoane cand vrea sa se sinucida de ce sa faca chestia asta?ca doar a dat de greu sau are probleme si gata vrea sa se omoare Cea mai mare prostie din punctul meu de vedere dar altii care sau nascut cu un handicap si se chinuie sa traiasca ei chiar au au o putere si o vointa Mare.!!!!

    • Robin Molnar 05 aprilie 2011 la 20:41 - Raspunde

      Eu cred în eutanasie, nu am o problemă cu moartea în sine. Am o problemă, însă, cu inutilitatea vieții când îți dorești să mori. Și asta o spune unul din proprie experiență.

  3. TNH 05 aprilie 2011 la 10:58 - Raspunde

    Mie îmi pare rău de cei ce se sinucid. Tot timpul încerc fiu nepăsătoare, dar mereu simt cum o imensă tristețe mă acaparează. Oare ce o fi în sufletul cuiva care nu mai are pentru ce trăi? Când moare speranța, când rămâi în suflet doar cu o mare durere și o cruntă dezamăgire, când simți că ești atât de singur, atât de străin de restul lumii încât nu există un umăr care să te înțeleagă, când inima ta este o prăpastie fără fund, nu prea poți să-ți păstrezi rațiunea. Cred că mulți oameni care au reușit să NU se sinucidă au ajuns să schimbe în bine viața altor oameni, de multe ori fără să-și dea seama de asta. Recunosc că și pe mine m-a cuprins de multe ori disperarea, dar mereu mi-a fost frică de sinucidere. Nu cred că aș putea vreodată s-o fac, nu numai pentru că sunt atât de lașă încât să fug până și de ideea ei, ci și pentru că eu sunt genul care moare pe câmpul de luptă, cu arma în mână. There will be no white flag above my door, cum ar zice tanti Dido.
    P.S. Nu pot să închei acest comentariu fără să pomenesc de idioții care se sinucid din greșeală când mașinile lor de fițe intră într-un stâlp sau într-un copac. Sper ca toți viermii care au impresia că lumea e lor doar pentru că își permit să cumpere o justiție oarbă, să crape fără să mai ia cu ei nevinovați care circulă regulamentar sau pietoni care merg liniștiți pe trotuare. Și dacă nu crapă toți până la 1 mai, să se dea o lege ca familiile victimelor să aibă dreptul de a folosi o rangă în apropierea capetelor seci care în loc să se omoare pe ei, omoară pe alții.

    • Robin Molnar 05 aprilie 2011 la 20:44 - Raspunde

      Presimt că este un iceberg măricel sub suprafața apei…

  4. Moga Florin 05 aprilie 2011 la 12:20 - Raspunde

    Ai dreptate, natura funcţionează. Trăiască selecţia naturală.

  5. Mihai Todor 10 aprilie 2011 la 20:45 - Raspunde

    Din păcate, unii oameni sunt aduși în această stare din cauza mediului în care trăiesc, și al anturajului… Nu e neapărat vina lor că nu sunt capabili să deschidă ochii… Unii suntem mai slabi, alții mai puternici…

    Pe mine mă întristează să aud că o persoană dorește să își ia viața, în special când e vorba de lipsă de afecțiune. Mereu încerc să ascult, că poate totuși înșirându-și gândurile, își va da seama că greșește…

    • Robin Molnar 10 aprilie 2011 la 21:04 - Raspunde

      Cred că este o chestie care ține în primul rând de adaptare și abia mai apoi de trăsăturile de caracter. Poate îmi scapă ceva. Au trecut, totuși, 15 ani de când am fost un fel de emo.

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.