Acest website are nevoie să folosească cookies, care sunt niște fișiere text de mici dimensiuni ce conțin referințe specifice, dar nu explicite, stocate pe computerul voastru, astfel încât, de exemplu, atunci când lăsați un comentariu, datele din formular să se salveze, dar nu numai.
Fără acces la cookies, aceste date nu se vor salva.
Pentru a afla mai multe despre cum folosim informațiile și despre dreptul vostru asupra datelor voastre, vă rugăm să consultați pagina Politica de Confidențialitate.
Puteți modifica accesul la aceste cookies accesând taburile din stânga.
saraca jucarie… mai e si murdarica
Nu cred că i-a păsat prea tare copilului care a găsit-o faptul că era un pic murdară. Era așa de simpatică de-mi venea mie să o iau, dar m-am gândit și la alții mai puțin norocoși decât mine.
inseamna ca eu nu mi-am pierdut inca partea asta din copilarie. si acum la capul patului meu stau toti “mutzulachi” pe care ii am de cand eram mica 😀
p.s: o parte din ei au ajuns pe mana catelului :))
Ai lăsat jucăriile pe mâna cățelului? Nu le-a ros de tot?
Auzi la el! Daca imi aduc bine aminte l-ai dat pe ursuletul meu pe mana la Guti-Guti. Oare l-a gherait tare?
Nu prea. Zici că știa ea ceva. =)) Își mai înmuia ea gheruțele în pieptul lui, din când în când, dar de multe ori îi place să doarmă la el pe burtă.
nu le-am lasat eu, le-a furat ea. Cam da…le-a ros 🙂
Aha, deci e vina ei? Cum de ? Doar ea este un îngeraș. =))
Nu sunt nicio sfanta, nu am spus asta, doar ca Pusha mea scumpa si draga imi iubeste jucarioarele… le-ar lua pe toate la lor 😀
Nu, nu, nu, de Pușa ziceam că e sfântă, în sensul că nu e chiar Diavol Tazmanian. =))