Doar o chestie, să nu mor prost

Cu ani în urmă, o prietenă de-a mea s-a angajat la stat, pe un post cu studii superioare. N-am înțeles de ce:

– De ce te-ai angajat la stat?

– Păi pentru că este un loc de muncă stabil.

– Dar și salariul e mic.

– Da, 650 de lei, dar măcar știu că vin.

– Dar ai putea face mult mai mult.

– Nu-mi pasă. N-am chef să mă mai complic. La privat trebuie să te zbați, să mai lucrezi și peste program.

– Nu crezi că te plafonezi?

– Doar n-o să mă chinui toată viața.

– Sigur, nu te chinui având un salariu de mizerie…

Nu înțeleg plafonarea financiară. Nu o înțeleg. Personal, prefer să bag ca MIG-ul, dar să-mi iau un ban corect.

4 Comentarii

  1. cipoc 11 august 2010 la 09:36 - Raspunde

    cu ani in urma la stat chiar mai cresteau salariile, deci chiar era de stat..
    sincer, daca as avea ocazia m`as angaja la stat fara sa ma gandesc de 2 ori..

  2. Ana 11 august 2010 la 18:59 - Raspunde

    Hmmm… hai sa-ti zic o chestie. Inainte eram ambitioasa. Acum ma simt prea obosita. Si am descoperit ca exact ceea ce imi doresc nu ma costa nimic. Ca pot sa traiesc din 300-400 lei pe luna… exceptand biletele la concerte. Nu e vorba de nu vreau sa ma zbat, ca nu vreau sa trag tare, sa lucrez peste program, pentru ca vreau asta daca gasesc ceva care sa-mi placa, dar orice as face, nu mai vreau banii…

    • Robin Molnar 12 august 2010 la 00:08 - Raspunde

      =D Interesant! Da, de angajați așa, ca tine, avem nevoie la stat. =D

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.