Nu este o rușine să mergi la închisoare. Acolo ajung mai toți cei care greșesc, iar cum greșeala este profund umană, oricare dintre noi poate ajunge acolo, pentru perioade mai scurte, sau mai puțin scurte, de timp. Dar ideea este asta, că orice om, oricât de onest și de bun, poate avea un moment de rătăcire.

Înțelegând aceasta, vezi că, de fapt, riscul pușcăriei planează asupra fiecăruia dintre noi și nu mi se pare o fantasmagorie să cred că oricare dintre noi, de-a lungul unei vieți, comite o faptă pasibilă cu închisoarea. Desigur, poate este doar o aerație personală, dar mie nu mi se pare o fantasmagorie.

Or, dacă este posibil, dar improbabil, ca orice om să fie pasibil de pușcărie, mi se pare că aceasta devine o realitate care planează asupra fiecăruia, ceea ce face ca pușcăria să devină o formă de naturalizare a realității în mintea și comportamentul individului.

Ca și alt exemplu în sprijinul afirmației de mai sus, orice șofer știe că este posibil, deși poate improbabil, să fie implicat într-un accident de circulație. Dar accidentul este o realitate, iar regulamentul de circulație este o formă de naturalizare a realității în mintea și comportamentul individului, ca urmare a procesului de învățare. Revenind…

Mai mult decât o realitate posibilă, deși improbabilă, închisoarea este un serviciu social. Nu mai suntem în Evul Mediu, în care corupților li se tăiau capul și li se spintecau copiii și nevestele, acum avem alte metode, mai puțin sângeroase și, poate, mai umane. Ca atare, fiind un serviciu social, poate fi privit ca  formă de asistență socială oferită de stat pentru corectarea anumitor comportamente manifestate de individ.

Privind rece și rațional chestiunea, putem accepta că închisoarea este o formă de protecție socială oferită oamenilor bolnavi de anumite comportamente, la fel cum statul oferă ajutoare de șomaj, și nu aberez: constatând o stare de fapt în care un om se găsește, statul oferă o formă, sau alta, de ajutor. Chiar dacă, de exemplu, din motive culturale, ne este greu să înțelegem și să acceptăm că pușcăria este un ajutor dat indivizilor care fac lucruri ilegale, prin aceea că îi protejează de jupuire, spânzurătoare sau decapitare, în același timp protejând și potențialele viitoare victime…

Pentru că, repet, oricine, oricând poate greși.

Deci dragă Dan Șova, care mi-ai rămas la fel de antipatic și în arest, nu este o rușine să mergi la închisoare pentru ceva ce ai făcut. Rușinos ar fi să mergi doar tu la închisoare pentru o faptă comisă în grup. Asta chiar ar fi rușinos și prostesc și doar un gest de lașitate supremă din partea ta ar permite una ca asta…

Ce zici, Dane? Ești prost și laș? Sau… ?

P.S. Da, este rușinos să intri la pușcărie dintr-o greșeală și să ieși la fel de prost precum ai intrat, vezi cazul infractorului Adrian Năstase. Dacă intri prost și ieși și fudul dar și prost, înseamnă că ți-ai risipit timpul degeaba, pierderea ta fiind cea mai mare. Deci, dacă tot ai intrat, măcar să înveți tot ce se poate din asta! Deci să câștigi ceva din toată experiența asta!