Ehei, de-aș fi fost ministrul tineretului și sportului…
Ehei, de-aș fi fost ministrul tineretului și sportului, m-aș fi asociat cu câteva ONG-uri, câteva companii și niște fonduri de la UE și aș fi făcut cel mai tare motherfucking concert din Europa.
Dom’ne, e un șpil aici, evident, întrucât concerte s-au mai făcut. Eu aș fi făcut un concert în mijlocul muntelui, într-o zonă de-asta pustie și uitată de lume, gen Câmpeni, Victoria sau Uricani, în munte, de să trebuiască să urci trei – patru – șase ore până la scenă!
Ce, n-ar fi venit lumea? Pe gratis, sau pentru o sumă simbolică, voi ați merge să ascultați cum câtă live un Metallica, Manowar, Guns și alți roackeri de-ăștia mai cunoscuți și foarte populari? Vă spun eu, dacă v-ar veni formația preferată, și-n limbă ați urca. Pentru muzica preferată, ne-am târî toți ca râmele pe coclauri, numai să ajungem unde ne este inima.
Dar am îmbina distracția cu sportul: muzică, munte, drumeție…
Vrei să te distrezi? Vrei cea mai tare chindie din viața ta? Vrei trei zile de concerte non-stop? Vrei izvoare (artificiale) de bere și natură și prietenie și distracție cât cuprinde? N-ai de mers decât trei – șase ore pe poteci marcate, prin munți și păduri.O lume nouă te așteaptă!
Și aș face și un fel de test tabagic precum alcoolotestul: nefumătorii primesc moca câte o bere. Pe zi.
N-ar fi ceva?
Mmm… cand dracu’ toate astea, ca ziua are 24 de ore? Si trei zile de festival sunt obositoare oricum.
Programul meu in zilele de festival e ceva in genul urmator: plec de acasa pe la 9-10 dimineata, ca sa ajung acolo pe la 10-11, plec de acolo nu mai devreme de 11, ajung acasa cel mei devreme pe la ora 12 (cazul fericit, in care se termina la 11 si ma duce cineva acasa cu masina, ca altfel… am ajuns si la trei), fac un dus incercand sa nu urlu si sa-mi trezesc vecinii cand imi loveste apa vanataile si apoi pic lata in pat. Ma trezesc, beau putina apa cu gheata, si plec iar pentru urmatoarea zi de festival.
Daca vrei sa fii in mijlocul nebuniei la un festival, nu prea mai poti face altceva. Eu nu pot nici macar sa mai mananc, pentru ca se intoarce inapoi cand ma zguduie muzica data tare.
Păi ar fi ceva no-stop.
PS – In general, cat de usor pot ajunge in locul respectiv e criteriu de selectie (ma duc/ nu ma duc). E motivul pentru care nu merg la B’estfest, desi chiar imi doresc sa-i vad pe Kreator. Dar B’estfestu’ e la mama dracului, in camp, in afara Bucurestiului…
Ideea e că trebuie să motivezi oamenii să facă mișcare.
Da, dar trebuie sa alegi un moment in care oamenii sa fie apti de miscare. Dupa un concert nu prea am mai vazut oameni dornici sau capabili de miscare. Cam toata lumea e rupta. Ori de efort, ori de bautura. Cand am plecat de la Rock the City imi venea sa urlu de cat de tare ma dureau picioarele. Iar in fata mea era un tip care mergea intr-un fel de zigzag chinuit si behaia ceva imposibil de deslusit – sa presupunem ca avea ceva bautura la bord? 🙂
Dupa un concert eu sunt oricum rupta de oboseala. La fel oricine altcineva care chiar se agita in acelasi timp cu oamenii de pe scena. Iar aia care se pun in fund undeva in spate si toarna pe gat sunt oricum prea beti si prea ghiftuiti ca sa mai fie in stare sa faca miscare.
Da, sa participi la un concert e un efort, dupa un festival de trei zile ma dor toti muschii din corp, inclusiv aia de care nici nu stiam. Fara miscarea in plus pe care o sugerezi tu, eu sunt oricum mai usoara cu un kilogram dupa o singura astfel de zi, chit ca beau apa ca o cisternocamila. Iar 1 kilogram la mine inseamna aproape 2.5% din greutatea totala. Ceea ce inseamna pe la 7% in 3 zile de festival.
Păi no, trei zile la cort, nu e nu știu ce efort, sau e?
Prea multi bani pentru un mega concert..plus de asta, se poate face la fel de bine si cu sp0nsori, au destui bani si investitia ar fi amortizata!
Nu se vrea lucrul asta, nu vor sa luam „fata” europenilor…
Nu cred ca asta ar fi motivul principal…nu se vrea pentru ca se vrea altceva cu acei bani 🙂
De ce nu?