Acest website are nevoie să folosească cookies, care sunt niște fișiere text de mici dimensiuni ce conțin referințe specifice, dar nu explicite, stocate pe computerul voastru, astfel încât, de exemplu, atunci când lăsați un comentariu, datele din formular să se salveze, dar nu numai.
Fără acces la cookies, aceste date nu se vor salva.
Pentru a afla mai multe despre cum folosim informațiile și despre dreptul vostru asupra datelor voastre, vă rugăm să consultați pagina Politica de Confidențialitate.
Puteți modifica accesul la aceste cookies accesând taburile din stânga.
Prea multe bătăi de cap (şi prea multe complicaţii)
De ce nu înfiem ?
dacă tot nu au nici o problema sa le facă alţii copii, mi se pare mai normal sa ia sa înfieze unul
scapă şi de angoasele \”incestului\” =)
=D Bine, de acord, normal. Dar întrebarea mea era legată de granița asta dintre umanitate și morală. =D
Toate aceste dileme pot fi anulate foarte uşor prin:
a) fertilizare artificială sau
b) înfierea unui copil
Nu înţeleg de ce trebuie să ia în considerare doar fertilizarea naturală şi să se autoflageleze cu astfel de dileme.
Cred că fertilizarea naturală în acest caz înseamnă că toţi cei trei oameni implicaţi se simt bine făcând compromisuri, cârpind pe ici pe colo în dulcele stil românesc.
Ştiu că ferilizarea artificială costă, iar cea naturală e moca, dar atunci ar rămâne varianta cu adopţia. Refuz să cred că nişte oameni cu capul pe umeri ar putea veni cu scuze de genul \”da, dar vreau să fie carne din carnea mea şi sânge din sângele meu\”. Asta ar însemna că n-am evoluat prea mult faţă de animale.
Altă scuză ar fi că nu ştii ce fel de om o să iasă din el, deşi e suficient să-i vezi pe toţi borâţii de la ştirile mondene care BTW au fost crescuţi de părinţii lor naturali, şi care tot gunoaie au ajuns.
Soluţia asta are şi un mare dezavantaj, acela că nu mai poţi să-i spui \”eu te-am făcut, eu te omor\”, dar no, fiecare decide cum ar putea trăi mai bine: cu gândul că l-a făcut cu amicul Y, că l-a făcut în eprubetă sau că l-a cules de pe marginea drumului?
=) Să spunem, de dragul poveștii, că nici adopția și nici inseminarea artificială nu pot fi o soluție pentru cei doi. =)
Şi în acest caz nu pot trăi fără copii, sau ce?
Dacă aş fi Ana aş prefera să n-am copii decât să-i fac cu altcineva decât cu soţul meu.
Dacă aş fi Andrei aş prefera să n-am copii decât să fie făcuţi de nevastă-mea cu altul.
Dacă aş fi amicul nu m-aş băga voluntar în poveste pentru simplul motiv că pe lumea asta sunt şi alţi bărbaţi fertili înafară de mine.
Subscriu.
Si-n plus…..tot de dragul povestii, daca-s bogati si au probleme cu \”viitorul\” averii lor, sa stea linistiti…au pe ce sa se bata nepotii. =D
=D Ah, ce frumoasă este vocea rațiunii! =D