Lecţie de economie patriotică
Ştiu că ţara are probleme economice grave. N-o cred pe aia a lui Băsescu legată de împrumut, care este o centură de siguranţă nu o nevoie stringentă. Ştiu că situaţia e nasoală când o scădere economică de 4% corespunde unei scăderi a bursei de merit, la master, de 100% (am verificat şi am scris bine).
Admit faptul că nu făceam nimic constructiv cu ăia 220 de lei ci îi stricam pe bunuri şi servicii diverse. Nu ştiu restul ce făceau cu banii, nu mă interesează. Ştiu doar că eram vreo 10 care luau bursă, din vreo 100. Asta înseamnă că pe an se cheltuia cu noi, ăştia uitaţi prin şcoală, vreo 18,000 de lei, pentru că în vacanţe nu primeam nimic.
Corect. N-am nimic de comentat până aici. Mai bine banii ăia se duc pe ajutoare financiare pentru tinerele mame, sau într-o infrastructură dacă nu europeană măcar decentă. Înţeleg că situaţia este sumbră şi nu mă plâng. Sunt solidar cu celelalte categorii sociale. Sunt fraier, pentru că acum coerenţa politicilor sociale nu prea mai există, pentru că situaţia e cam maronie. Vreau doar ca ăia 12,000 de sindicalişti de la CFR să înţeleagă şi ei asta, să înţeleagă că o companie trebuie să fie eficientă pentru a funcţiona.
Bine, unii ar spune că nu se compară situaţia mea cu a lor. Nu cred asta. Sunt în facultate din 2001, de pe vremea când degeram la propriu din cauza gerului din săli, ger datorat subfinanţării severe. Multe amfiteatre nu aveau nici măcar toate geamurile. Am trecut peste. Când a fost greva ce solicita 6% din PIB pentru educaţie, am susţinut-o. Când a fost nevoie să demonstrez că n-am pierdut timpul degeaba prin facultate am făcut-o şi pe asta. Ba chiar m-am obişnuit ca noi, studenţii, să fim mereu cei pe care cade măgăreaţa. OK, aşa este sistemul social european. Acept şi aşa ceva.
Că noi am fost şi suntem generaţia de sacrificiu se ştie deja. Că noi am fost nevoiţi să găsim soluţii la probleme de care alţii înaintea noastră nu prea s-au lovit nu prea se ştie. Ia încearcă să trăieşti dintr-o bursă, sau din puţinul trimis de părinţi, ca student! Cu ce ieşi la o bere? Că trebuie să te mai şi distrezi, că acum e momentul, doar eşti tânăr. Dacă nu te descurci, ia vezi cam cât durează până îţi găseşti un loc de muncă. Şi vezi ce loc îţi găseşti. După ce termini încearcă să-ţi găseşti ceva din domeniul studiat. Ia vezi, reuşeşti? În cât timp? Pe pile, sau nu?
Vedeţi, m-am resemnat şi cu asta. Însă nu pot să mă resemnez la gândul că solidaritatea socială nu mai există. Adică, domnilor profesori, când aţi cerut salarii mai mari, noi v-am susţinut. Când aţi cerut alte condiţii materiale în educaţie v-am susţinut. Domnilor bugetari, când n-au rămas bani şi pentru educaţie, n-am scâncit. Am spus că ne vom descurca noi cumva şi nu ne-am dat bătuţi şi n-am abandonat şcoala. Când CFR-ul (am o propunere pentru CFR) primea bani ca să se susţină în continuare şpaga luată de controlori, deşi noi muream de frig în amfiteatre n-am comentat. Bă, viaţa cere şi alte sacrificii decât să dai BAC-ul o dată la şase luni, mi-am zis. Ba chiar am învăţat de plăcere, indiferent de condiţii. Nu e corect să mă plâng de asta, deci n-o fac. Cred, însă, că trebuie să te îngrijeşti un pic de intelectualitatea pe care o formezi. Cred că trebuie să fii solidar cu cei ce vor conduce ţara asta un pic mai încolo şi să le oferi un pic de ceva. Cred că statul are o obligaţe, în primul rând morală, de a-i ajuta pe acei indivizi care vor mai mult de la viaţă, care vor să devină mai buni. Măcar din motivul că s-ar putea să aibe locuri de muncă mai bine plătite, deci sunt mai productivi pentru buget. Cred că ar trebui să fim sprijiniţi un pic.
Acum, însă, văd că nu mai e aşa! De ce să fie fiecare pentru el doar atunci când îi convine? Asta mă revoltă, pentru că dacă e aşa eu, când m-oi re-angaja, refuz să plătesc contribuţiile sociale. Că e fiecare pentru el. De ce să sufere doar unii? Nu suntem toţi în aceeaşi tară, în aceeaşi situaţie nasoală? Păi şi-atunci? Dacă aşa vreţi să jucăm nu e nicio problemă. Bă, dar măcar dacă aţi avea demnitatea să o recunoateţi. De sindicat nu mai zic nimic. Sunt prea deştept ca să nu-mi dau seama pe cine şi ce reprezintă ele.
Hai sănătate!
Pai no, sanatate si virtute, sa avem ce manca si… bea 😛
:woohoo: Atât! :woohoo:
[quote]când m-oi re-angaja, refuz să plătesc contribuţiile sociale[/quote]
Vreau si eu 😀 dar cine te lasa ? intri sigur la zdup.
Tot timpul am avut impresia ca altii au fost cei de sacrificiu, (aceiasi chestie se pare ca va paste si pe voi, probabil si pe altii).
Uite o chestie, a crescut macar o singura data, nivelul de trai (de la”revolutie si pana astazi”) ? …macar intr-un singur an ?
Ca in România totul a duduit, a înregistrat, zice-se, (pe ultimi 7) ani o creştere economică constantă.
unde e ?
OK, salariile au crescut dar nivelul de trai nu se masoara in cati bani castigi ci cam ce si cat iti poti cumpara, taxe, etc.
Avem cel mai scazut nivel de trai din UE, cea mai mica putere de cumparare, si cele mai mari cheltuieli.
In fiecare an, a fost din ce in ce mai rau, niciodata (in absolut toti anii) nu a fost ceva cat de mic in mai bine, sau sa creasca ceva nivelul ala de trai ..nimic, tot timpul nivelul de trai si cosul de consum a scazut constant.
In curand o sa ne devanseze si Bulgaria, doar ei mai erau sub.
As fi si eu interesat sa prind ziua aia cand v-a creste traiul (in general, marea majoritate sau macar o medie apreciabila, ca in particular sunt care se descurca) deocamdata standardul nostru de viata e coada Europei, si ne tot afundam, ne ajuta care si cum poate.
:s Avem pe dreq. :s Au ăia deştepţii, nu noi… :s
eu chiar nu inteleg de ce mai tin cfrul asta? ar trebui urgent privatizat!
:s Cine să-l ia? Că ar trebui să dea afară 80% din controlori, iar sindicatele nu permit… :s
:angry: pai ar trebui ca cineva sa ia taurul in miini ca asa nu se mai poate! ce daca aia nu vor sa plece? atit timp cit o companie are pierderi acoperite din bugetul statului, privatizarea scrie pe ei! mi se pare evidenta treaba… :angry:
:woohoo: Şi mie mi se pare evidentă, numai lor nu. :woohoo:
Offtopic: test nofollow free