Moştenirea emoţională
Moştenirea emoţională de la părinţi este o chestie interesantă, mai ales dacă stai să te gândeşti la unele aspecte mai ciudate ale ei. Chestia asta cu moştenirea emoţională am observat-o practic acum vreo 8 ani şi, de atunci, am avut un pic de timp să trag nişte concluzii bazate pe experienţă.
Se spune că păcatele părinţilor se răsfrâng şi asupra copiilor şi, din experienţă, tind să fiu de acord cu treaba asta, pentru că am observat o chestie, complementară unei alte chestii. Iarăşi se spune că dacă vrei să vezi cum va arăta fata peste 20 – 30 de ani este suficient să te uiţi la mamă.
Se prea poate să fie corect. Chestia complementară aspectului este că dacă vrei să ştii ce soţ îşi va alege fata (să presupunem că eşti partenerul ei) este suficient să te uiţi la tată. Dacă acesta este un tip dur, brutal, etc, iar tu eşti un tip moale s-ar putea să ai o problemă iar sfatul meu este să nu speri prea mult la căsătorie (dau şi eu un exemplu banal).
Sau, dacă tatăl are anumite apucături (curvar, leneş, etc), este foarte probabil ca şi fata (partenera ta) să vadă un astfel de bărbat (evident, de vârsta ei) ca fiind potrivit pentru ea. Iar dacă tu nu ai mai nimic în comun cu tatăl ei atunci sigur vei avea o problemă (mă rog, vei avea mai multe). Practic, multe fete îşi aleg soţii în funcţie de… tată.
Dacă teoria mea ţi se pare interesantă poţi să dedici un pic de atenţie acestei chestiuni şi vei observa nişte chestii precum:
- Cât de repede se plictiseşte şi de ce.
- Cum reacţionează la nişte chestiuni mărunte.
- Cum reacţionează la chestiunile mari.
- Cât de mult dă ea din tot ceea ce poate dărui.
Este că te-am pus deja pe gânduri? Faza tristă este că nu prea ai ce să faci, moştenirea emoţională fiind o chestie primară (care ne conduce, aşadar) iar singurul mod de a o înlătura este prin decizie şi argumentaţie logică, Desigur, şi aici chestiunea se complică un pic, pentru că, în final, alegerea este între pasiune (dată de moştenirea emoţională) şi raţiune (încercarea de a sparge un cerc – nu i-aş spune neapărat vicios).
Deci, dacă vrei să-ţi faci o idee despre ce vă aşteaptă, uită-te la părinţi. Şi deschide o bere.
pentru articolul asta a vorbit psihologul din tine?:P:P
😆 Este relevant cine a vorbit, sau ce a spus? 😆
daca esti hotarat poti modifica orice
Dar este oare, asta, o decizie pasională sau raţională? ❓ Adică în fond ajungi să lupţi cu propriile sentimente, cred. ❗
Eu nu semăn deloc cu tata, poate sunt făcută cu vecinul. 😀
Păi măi, ideea era că tu ar trebui să semeni cu mama ta, iar consortul să semene cu tatăl tău 🙂
😆 Da, cam asta ar fi ideea. Să semene sau… nu. 😉
Atunci e şi mai ciudat. Cu mama semăn şi mai puţin. Oare m-au încurcat la salonul de nou-născuţi şi eu sunt de fapt copilul altora? 😀
P.S. Şi nici n-aş vrea ca domnul consort să semene cu tata. Nimic nu se potriveşte din teoria asta, cred că am nevoie de ceva tărie să-mi revin, că deja o iau pe ulei.
😆 Nu e frumos să bei singură. 😉 Şi nu văd de ce ai bea, dacă teoria mea nu se aplică în cazul tău decât, eventual, să sărbătoreşti. 😆
Am auzit că asta fac oamenii când vor să-şi limpezească gândurile. 😛
😆 Este doar o minciună. Alcoolul tulbură şi mai tare gândurile (ceea ce uneori ajută la evitarea vederii adevărului). 😆