Muie PSD, sau cum unii preferă să fie orbi la mesaj

Mă întristează foarte mult să văd oameni care se împiedică în limbajul folosit în mesajul anti-PSD și mi se pare că este mai de grabă dovada insuficientei lecturi de-a lungul vieții. Fie asta, fie vorbim despre o subiectivitate voită izvorâtă din subiectivism politic.

La liceu, de exemplu, se studiază Luceafărul, care se termină cu aceste două versuri:

Ci eu în lumea mea mă simt
Nemuritor și rece.

Una dintre întrebările pertinente la care trebuie să răspundă cei care pretind că au promovat examenul de Bacalaureat asta fix aceasta: Ce vrea să spună autorul?

Dacă ne-am împiedica de limbaj, am înțelege fie că Luceafărul este rece, fie că-i este frig, nu? Dar mesajul, firește, este altul.

Mai apoi, probabil tot dintr-o slabă pregătire în domeniul sudalmicii (știința înjurăturilor), se pretinde că mesajul ar fi obscen.

Ia să vedem, sunt – sau nu – următoarele înjurături obscene? Și sunt ele mai grave – sau nu – decât un trivial muie PSD?

1. Aș da zile de la mine, să dea trenul peste tine, să mă văd scăpat odată și să-ți duc crucea la groapă.
5. Când ești mort, nu mai simți nimic, doar ceilalți suferă. Așa și când ești prost.
8. Da-ți-ar dumnezeu sănătate precum evoluează civilizația aztecă.
9. Nu tot timpul ai apucături de maimuță, numai când te exprimi.
6. Da-ți-ar dumnezeu un frate care să-ți spună mamă.
3. Te-ai dus la școală bou, te-ai întors vacă.
4. Te-aș insulta, dar mi-e că nu te prinzi.
7. Dacă aveam mărunt, îți puteam fi tată.
2. Nene, poate mi te fac mireasă.

Apoi, se pune întrebarea, ce este mai grav? Ce facem noi, sau ce fac ăștia?

În Infernul, Dante Aligheri studiază magnitudinea răului. Din această perspectivă, putem spune că a înjura ne situează pe cea mai trivială treaptă a răului, în timp ce a fura de la copiii orfani îl situează pe Dragnea pe una dintre treptele cele mai profunde ale răului, deci o înjurătură, oricât de grea, nu suportă comparație cu suferința cauzată celor mai vulnerabili dintre noi.

Simplificat, putem spune că nu este frumos să înjuri, dar că este profund greșit să furi de la copiii orfani. Ceea ce înseamnă că este preferabil să înjuri decât să furi de la copiii orfani. Alegerea răului cel mai mic nu este doar o opțiune politică, ci și o opțiune etică în viață.

Așa că nu, interzicând răul cel mai mic, nu interzicem răul cel mai mare și este, oricum, în afara sferelor logicii să nu te iei de răul cel mai mare, mai întâi și mai întâi.

Deci nu, discuția nu ar trebui să fie despre mesaj, ci despre rău. Despre cum stârpim răul cel mai mare ca să ajungem să stârpim și răul cel mai mic. Cuvintele dor, dar foamea sau neputința copiilor orfani doare mai tare.

Muie PSD!

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.