Nu cred că merităm Centenarul. Este ca și cum am sărbători 100 de ani de la nuntă, deși suntem divorțați de 70 de ani. Sunt unionist, deci Centenarul mă întristează, pentru că sărbătorim ceva ce nu mai avem.Nu văd România făcând suficient pentru Moldova, și nu văd Moldova făcând suficient pentru România, nu văd românii făcând suficient pentru România, nu văd cetățenii trans-României făcând suficient pentru ei și pentru aceasta.

Nu cred, de aceea, că merităm să sărbătorim Centenarul, nu văd ce anume ne dă dreptul de a ne bucura de succesul muncii înaintașilor noștri.

Poate îmi scapă ceva, dar nu văd etica sărbătoririi, în condițiile în care trăim separat. Dacă eram împreună, da, mai avea sens, dar așa? Două inimi ce bat în piepturi despărțite? Păi ce bucurie este asta?