Nu cred în știri apocaliptice, oricât de intens ar încerca să ni le vândă presa. În primul rând pentru că piața interbancară de capital este plină ochi de bani. Mustesc banii ăia, nu așa.

Sigur, nu sunt la dispoziția oricui, oricum, oricând, dar banii ăia sunt acolo. Și spun asta din proprie experiență, pentru că în contractul de creditare am o dobândă anuală de sub cinci la sută, ceea ce este nemaipomenit și nemaivăzut pentru credite de nevoi personale fără garanție.

Sigur, presa ne spune că-n Grecia ăia nu mai au bani nici de becuri la semafoare. Ceea ce, la o adică, e cam ca în orașele mici de pe la noi, gen Deva sau Hunedoara. Sau, la fel, presa spune că în spitalele grecești copii nou născuți nu sunt încredințați mamelor până ce acestea nu-și plătesc taxele. Ceea ce, să fim sinceri, e cam firesc, din punct de vedere al principiilor liberale ce guvernează acea țară de când s-au ars cu socialismul excesiv.

Nu cred în știri apocaliptice când, uitându-mă în jurul meu, văd că oamenii au re-început achizițiile semnificative, gen case și mașini, eventual plănuiesc să facă și copii și când, tot mai adesea, aud de oameni care dacă până acum erau harnici, acum sunt excesiv de harnici și de sârguincioși.

Unii dintre noi au învățat că a alerga după cai verzi pe pereți nu este o sluție progresistă.

Sigur, crește cursul de schimb valutar cu moneda euro. Foarte bine, câteva sindite mari din Germania au anunțat că vor crește salariile cu 4%. Asta, coroborat cu ieftinirea exporturilor, ar putea duce la o creștere a producției industriale de 8 – 10%, din care o parte se va vedea și-n salarii care, mai departe, se vor vedea și-n consumul național.

Ar putea părea puțin, la o adică, dar șaptezeci și cinci de miliarde de euro în plus la salariile nemților vor încălzi un pic economia europeană și a noastră, că nu suntem rupți de pe hartă.

În fine, nu cred în știri apocaliptice, pentru că mă uit la ce se întâmplă în jur și, mai ales, înțeleg.