O ironie păcătoasă din tren…

Trenul încet, încetișor și pe loc, pe șine rula
Eu eram abătut contemplând un loc din mintea mea,
Cât era el de gol, trenul acesta jegos, ea intra
Duhnind a rahat, în compartiment, undeva alăturea.

Aș fi vrut să mor, și să râd, și să văd ironia
Că duduia nespălată și expresii vulgare pe ea
Se găsi, cât era de mare și de goală coșmelia,
Să intre înjurând fixa unde un domn bine citea.

Dar vai, ironia, să știți, nu se oprește defel aici
Căci în compartiment mai intră un pescar odorizat
De peștele prins și, de cu seamă, spintecat.
No spuneți și voi, ați mai fi reușit să citiți?

6 Comentarii

  1. Laurentiu 27 mai 2012 la 19:12 - Raspunde

    Ideal ar fi sa existe civilizatie la propriu sau sa ii eviti pe cei care n-au auzit de bun simt si de maniere..

  2. joita lucian 30 mai 2012 la 16:51 - Raspunde

    Astea sunt amintiri de cand nu era murgu sau fictiune:P?!

  3. Hermina 06 iunie 2012 la 14:45 - Raspunde

    Frumos si “subtil”…faptul ca ai pus in versuri o situatie nu tocmai…lirica.

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.