Trenul încet, încetișor și pe loc, pe șine rula
Eu eram abătut contemplând un loc din mintea mea,
Cât era el de gol, trenul acesta jegos, ea intra
Duhnind a rahat, în compartiment, undeva alăturea.

Aș fi vrut să mor, și să râd, și să văd ironia
Că duduia nespălată și expresii vulgare pe ea
Se găsi, cât era de mare și de goală coșmelia,
Să intre înjurând fixa unde un domn bine citea.

Dar vai, ironia, să știți, nu se oprește defel aici
Căci în compartiment mai intră un pescar odorizat
De peștele prins și, de cu seamă, spintecat.
No spuneți și voi, ați mai fi reușit să citiți?