Aceasta este cea mai tâmpită vorbă populară de pe la noi. Poate ar fi fost OK în condiţiile din Evul mediu sau din anii 1990, dar acum chiar nu mai merge. Pentru că sunt din ce în ce mai mulţi cei care nu mai acceptă să fie călcaţi în picioare de vânzători şi prestatorii de servicii.

Şi nu mai merge pentru că o afacere de succes se bazează pe respectul faţă de parteneri, ori "e prost ăla care dă" numai asta nu denotă. Din contră. Nici măcar în bişniţă nu este o atitudine sănătoasă! Se vede clar din procentul din vânzări pe care îl mai au aceştia.

Premizele unei tranzacţii de succes constau în primul rând din atitudinea de egalitate, de parteneriat, dintre vânzător şi cumpărător. Cel puţin într-o lume civilizată! Un om educat şi civilizat nu acceptă ca într-o tranzacţie să fie luat de prost. Mai bine nu cumpără decât să-şi bată joc de el şi de munca lui.

Am cunoscut mulţi oameni asemenea mie, care oferă un preţ corect pentru un bun sau un serviciu. Din păcate mulţi nu pot să înţeleagă asta. Şi se vede din starea agriculturii sau a turismului. Nu pot să-i condam pe străini că nu vin să ne viziteze. Nici eu nu m-aş duce într-o ţară unde să am mereu impresia că sunt jecmănit.

Primul motiv pentru care aş fi dispus să emigrez este că mă dezgustă la maxim lipsa de respect faţă de banul meu. Pentru că ştiu cât de greu se face mă revoltă cei care nu ştiu sau nu vor să ştie care este valoarea lui. 100,000 de euro pentru un apartament într-un bloc comunist construit acum 30 de ani din materiale la mâna a şaptea nu este un preţ corect. 3000 de euro pentru un Matiz la mâna a doua nu este un preţ corect. Este o insultă la adresa inteligenţei mele!

Vă mărturisesc sincer că mă apucă pandaliile când îi aud pe câte unii ce scoruri scot din ei. Şi arabii de exemplu cer un preţ mare, iniţial, pentru că la ei este obiceiul să negociezi. La noi se spune "să te ţigăneşti", de parcă negocierea, un proces absolut normal în economie şi nu numai, ar fi ceva ruşinos.

Şi mă mai oftică standardele duble din România. Adică ăluia care vinde îi convine să dea la suprapreţ dar nu-i convine să dea cât nu face. Că doar nu îi prost. Aşa ştim să ne furăm căciula de îi băgăm în boală şi pe cei mai hoţi!

Oare când o să scăpăm de mentalităţie acestea păguboase? Câte crize ne mai trebuiesc? Şi cât de catastrofale? Oare chiat atât de jos am ajuns ca civilizaţie încât să nu mai apreciem corectitudinea?