Nu înțeleg femeile care merg la biserică

Nicio instituție nu denigrează și nu oprimă mai flagrant și mai deschis femeia. Și nu înțeleg ce boală trebuie să ai, să mergi de bună voie la un burtos avar care să-ți spună că ești târfă, necurată, păcătoasă și murdară și că trebuie să te cureți spunându-i libidinosului lucruri pe care nu le-ai spune soțului tău.

Pentru mine, de exemplu, ar fi o insultă foarte mare ca femeia mea să-i spună unui impostor lucruri pe care nu mi le-ar putea spune mie. Adică, înțeleg că sunt lucruri care nu pot fi spuse, o viață de om poate fi, pe alocuri, presărată cu greșeli.

Dar, dacă greșești, fie nu-i spui nimănui, fie îmi spui mie, ca soț, mă gândesc.

Mă rog, acum nu e cazul, dar mă gândesc în perspectivă, că nu-s însurat, deci nu e cazul. Dar eu așa văd lucrurile: dacă într-altcineva ai mai multă încredere decât în partenerul de viață, cuplul are probleme grave, terminale.

Gheruța mea, de exemplu, are unicitatea de a fi aproape la fel de dusă cu pluta ca și mine. Niciodată, nimeni, indiferent cine, n-a fost dus cu pluta pe meleaguri interesante așa cum este ea, așa cum sunt eu, așa cum suntem noi.

Or, o apropiere de biserică m-ar îngrijora: “ce are pe suflet atât de apăsător, încât să se spovedească unui preot impostor?”

Revenind la subiectul din titlu, am întrebat mai multe pensionare dacă sunt credincioase și, fiecare, mi-a confirmat asta. Și le-am întrebat pe fiecare în parte dacă au citit biblia în totalitate. Și, pe rând, toate mi-au infirmat, spunând că au citit doar pasaje, în general nu acele pasaje care tratează femeia ca pe un animal subjugat, supus și exploatabil, cu valoare materială și valențe de roabă.

Și le-am întrebat, pe rând, dacă n-au citit biblia în totalitate, ce naiba caută în biserică? Ca să ce? Și se spovedesc de ce? Că au gândit cumva? Sau că au făcut ceva? Nu mai bine n-ar repeta greșelile? Sau, nu mai bine ar face ceva care chiar contează?

Mi s-a răspuns că nu înțeleg.

Și adevărul este că nu înțeleg. Dacă pentru o iluzie ar trebui să merg săptămânal la bătaie, aș fi om întreg la minte să mă duc să-mi iau omor?

4 Comentarii

  1. copilulhigh 10 iulie 2013 la 22:25 - Raspunde

    fratele meu, memorabil e momentul din cadrul ceremoniei religioase cand popa o intreaba pe capra de mireasa ” accepti sa fii roaba sotului tau? ” , mictionezi de ras nu alta

    • Robin Molnar 10 iulie 2013 la 22:28 - Raspunde

      Pe bune? Există așa ceva? Io n-am auzit așa grosolănie!

  2. copilulhigh 11 iulie 2013 la 10:23 - Raspunde

    pe bune, bune, e speciic ritului ortodox, altor culte nu le cunosc rutina pre-maritala, eu sunt din zona bihor, poate asta-i cauza…..aici la fiecare oficiere religioasa o intreaba pe mireasa daca vrea sa fie roaba lui dumnezeu apoi daca vrea sa fie roaba sotului ei….am intalnit cateva cazuri cand radeau si miresele

    • Robin Molnar 11 iulie 2013 la 10:26 - Raspunde

      Foarte interesant. Am întrebat-o aseară pe gheruța mea dacă vrea să fie roaba mea… =))

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.