Prin natura hobby-ului meu, intru în contact cu mulți oameni pasionați de online. Și cam o dată pe lună dau peste câte unul de-ăsta care face avere de pe internet, după spusele lui. Și, no, intru pe orice blog, mai ales când aud despre comori din astea. Și, de exemplu, cel mai tare era un puștan de 15 ani care cică făcea 2000 de lei lunar, dar n-avea nici trafic, nici umbră de reclame pe blog.

E plin netul de valori din astea, valori atât de bine ascunse încât nici măcar nu pot fi văzute. Adică, no, să ai 50 de unici pe zi și să faci vreo 60 de lei, este ceva. Înseamnă că fiecare vizitator îți dă câte un leu și un pic, doar ca să-ți citească minunatele-ți slove. ă fim serioși, așa ceva nu există, nu se face, nu se poate.

Și când, bulangiu cum sunt, le spun să nu mă obosească cu dume din astea, tot ei se uită urât la mine și spun că-s gelos sau că am ceva cu ei. Bă, măcar nu mă mai obosiți cu dumele voastre jenante.