Viitorul, ca-n banc

Poate știți bancul:

Obama, Medvedev şi Băsescu ajung în fața lui Dumnezeu. Aceștia au voie să pună câte o întrebare. Începe Obama:

– Doamne, Dumnezeule, când va ieși SUA din criză?

 

Dumnezeu își trimite îngerii să calculeze şi să vadă. Peste două minute aceștia se întorc iar unul dintre ei îi șoptește lui Dumnezeu răspunsul la ureche, iar El spune:

– Nu în mandatul tău!

Urmează Medvedev:

– Doamne, Dumnezeule, când va redeveni Federația Rusă o superputere mondială?

Dumnezeu își trimite îngerii să calculeze şi să vadă. Peste două minute aceștia se întorc iar unul dintre ei îi șoptește lui Dumnezeu răspunsul la ureche, iar El spune:

– Nu în mandatul tău!

Ultimul rămâne Băsescu:

– Doamne, Dumnezeule, când va fi stârpită hoția și corupția din România?

Dumnezeu își trimite îngerii să calculeze şi să vadă. Trec câteva minute, o oră, două, cinci și, la un moment dat, apar îngerii. Unii dintre ei aveau penele smulse, erau plânși, etc. Unul mai întreg dintre ei se apropie de Dumnezeu și-I șoptește răspunsul la ureche, Dumnezeu răspunzându-i lui Băsescu:

– Nu în mandatul meu.

Ideea este că nu întotdeauna vrei să afli răspunsul, v-ați prins deja. Bine, sunt și chestii pe care nici măcar nu trebuie să le ghicești, fiindcă atunci când deja le auzi începutul știi cu certitudine care va fi sfârșitul:

– Te iubesc, dar…

– Am nevoie de o pauză.

– Nu este vina ta, ci a mea…

Mda, de sculat nu se mai scoală, dar ce frumos atârnă, nu? Nu. Câteodată știi fragmente din ceea ce-ți rezervă viitorul. Sau, de cele mai multe ori, ca-n finalul apoteotic al bancului următor, n-ai nici cea mai vagă idee ce-ți rezervă viitorul:

Băsescu se trezește dimineața la vila de la Scroviștea. Afară ninsese, totul era feeric. Iese în prag, se întinde, când, deodată încremenește: pe zăpada imaculată era scris cu urină "Mâine vei muri!". Agitație, poliție, SRI, SIE, DIE, etc. Cercetări, probe, amprente. A doua zi vine șeful SRI:

– Au venit două probe de la laborator și am o veste proastă și una foarte proastă.

– Zi-o pe aia proastă.

– Au ieșit probele de urină și urina e a lui Boc.

– Oamenii mei! Oamenii mei au trădat! Ce veste poate fi mai proastă decât asta?

– A ieșit și proba grafologică: scrisul e al lui Tăriceanu!

Evident, mă întreb și eu cam ce îmi rezervă viitorul și, chiar dacă aparent aș irosi o dorință, singurul lucru pe care aș vrea să-l știu despre viitor ar fi data și modul în care moare Iliescu. Bine, dacă aș fi filozof m-ar interesa ziua când aș muri și m-aș sinucide cu multă vreme înainte, să văd ce ar face universul la faza asta. Vă dați seama ce complex de paradoxuri ar ieși?

O fază foarte tare legată de paradoxuri aparente și viitorul:

Era odată un împărat care se considera foarte mare. Se credea cel mai puternic și mai deștept om de pe pământ și se supăra numai și la gândul că ar putea exista cineva mai grozav ca el.

Și iată că, din gură în gură, a ajuns la el un zvon, că pe undeva trăia un mare înțelept. Împăratul, vrând să scape de el, porunci să fie intemnițat și judecat pentru un motiv inventat. Fără să judece prea mult, judecătorii l-au condamnat pe înțelept la moarte. Adus în fata tronului, împăratul i-a spus victorios:

– Ți-a sosit clipa! Trebuie doar să mai hotărăsc dacă să fii omorât prin spânzurătoare sau să fii decapitat!

– Nu doresc nici una, nici alta, a spus înțeleptul, dar n-am încotro. Totuși, mărite împărate – a continuat el – aș vrea să-mi îndeplinești, așa cum se obișnuiește, o ultimă dorință: să-mi aleg singur moartea. Voi rosti câteva cuvinte. Dacă vei considera că spun adevărul, atunci să mi se taie capul iar dacă, dimpotrivă, vei consideara că mint, atunci să-mi poruncești moartea prin ștreang.

– Bine, fie! – zise împăratul, vrând să arate ce mare împărat era el.

Iar înțeleptul a rostit nu mai mult de trei cuvinte și… a scăpat cu viață! Care au fost cuvintele salvatoare?

Vedeți ce paradox frumos? Bine, rezolvarea e simplă, înțeleptul spunând:

– Voi muri spânzurat.

Sursa.

Deci nu, nu m-ar interesa chestii legate de cei dragi, familie, prieteni sau propria persoană. M-ar consuma și m-ar termina psihic Și vă spun asta din perspectiva cuiva care știe să ghicească în cărți. Chiar este un blestem așa ceva. Prefer să nu știu și să găsesc ceva pe moment, atunci. În fond, destinul tocmai asta este, destin. Și singurul lucru bun pe care-l poți face este să te pregătești și să-ți faci o asigurare, ceva.

Această însemnare participă în *concursul* organizat de RCA ieftin. Via Blogatu. No, amu ați citit și v-ați delectat. Băgați și voi un vot, două, acolo, dați și la prieteni, la runde, punețivă status mișto pe mess, doar e moca. Cred că merit, nu?

* Pe acel link dați ca să mă votați. Vă pup. Vă iubesc. Vă respect. Vă muțumesc. După ce mi se aprobă comentariul, o să dau link direct, să fie mai comod. Oricum, în partea dreaptă trebuie să scrie Robintel pe acolo, cu link pre comentariul meu.

2 Comentarii

  1. mihaela j. 05 aprilie 2011 la 18:19 - Raspunde

    apropo de viitor un banc: trecut de kk* am avut, prezent de kk* avem, bine ca nu avem nici un viitor :)) m-a amuzat teribil de l-am retinut

    • Robin Molnar 05 aprilie 2011 la 21:44 - Raspunde

      Depinde de sistemul de referință a timpului, adică de viteza cu care noi ne mișcăm spre… ceea ce ne mișcăm. =))

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.