O chestie legată de loialitate

Să luăm un scenariu fictiv şi, printr-un exerciţiu de imaginaţie, să încercăm să vorbim un pic despre conceptul de loialitate. Să începem cu definiţia din DEX:

LOIALITÁTE s. v. cinste, credință, devotament, fidelitate, sinceritate, statornicie. 

Şi acum să luăm un scenariu. Să presupunem că aveţi un prieten foarte bun care este duşman (sau total incompatibil) cu un alt om şi că acesta vă informează asupra naturii relaţiei şi a cauzelor care au determinat aceasta. Şi să presupunem că pentru a vă satisface orgoliul (sau alte necesităţi) intraţi într-o relaţie de amiciţie cu duşmanul prietenului vostru. Întrebarea mea de 1,000 de puncte este: putem vorbi, în acest caz, de loialitate faţă de primul prieten?

Sau, un alt scenariu: să presupunem că noi suntem buni prieteni (nu doar cunoscuţi) şi că eu mă împrietenesc cu unul dintre cei mai aprigi duşmani ai voştri, deşi voi îmi împărtăşiţi faptul că aveţi cele mai puternice resentimente faţă de acea persoană. Putem vorbi, în acest caz, de loialitate faţă de voi?

4 Comentarii

  1. TNH 23 septembrie 2009 la 13:48 - Raspunde

    La mine e mai complicat, că n-am duşmani. Am o serie de oameni pe care nu îi suport, le-am spus asta, îi evit şi nu accept nimic de la ei, niciodată, prefer să intru în cel mai adânc rahat şi să rămân acolo decât să accept ajutorul lor, chiar dacă mi-l oferă ei fără să îl cer eu. Am prieteni/cunoştinţe care nu înţeleg motivele mele, deşi mie mi se par ale naibii de clare, şi se mai întâmplă să aibă relaţii de amiciţie cu aceste persoane în care eu n-aş avea încredere nici pentru o milisecundă, dar eu nu mă supăr. Un prieten adevărat este acolo când ai nevoie de el, iar eu ştiu că într-o zi o să se frigă şi o să trebuiască să îi ajut. Până va veni şi acel moment, încerc să fiu atentă la ce se întâmplă pentru că am observat că dacă te prinzi la spartul târgului, nu mai poţi face mare lucru.

    • Robin Molnar 23 septembrie 2009 la 18:55 - Raspunde

      :s Presupunând că încerci să previi nişte lucruri naşpa şi părerea ta nu este luată în considerare cum te-ai simţi? Crezi că se mai merită să fii acolo \”după\”? :s

  2. TNH 23 septembrie 2009 la 19:26 - Raspunde

    Păi s-a întâmplat deja să încerc să previn şi să nu fiu luată în seamă. Când cei ce au suferit mai apoi, au recunoscut că au greşit, am trecut totul cu vederea. În celelalte cazuri, i-am lăsat să se chinuie. Şi m-am simţit bine că s-a întors roata, fără să-mi mai pese de necazurile lor.
    Cred că e bine să fii acolo şi după pentru că toţi greşim la un moment dat, că doar oameni suntem. Majoritatea oamenilor merită o a doua şansă.
    Din păcate, dacă nici de a doua şansă nu profită, nu o să profite nici de a 50-a. Asta o spun din experienţă proprie, fără să exagerez cu numărul 50.

    • Robin Molnar 23 septembrie 2009 la 20:46 - Raspunde

      😯 Încă n-am ajuns chiar până acolo. 😯

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.