O opinie neavizată despre unificarea dreptei

Din câte știu, și s-a văzut îndeosebi la alegerile din țările cu democrații mult mai incipiente și mai rudimentare decât a noastră, cu cât ai mai multe formațiuni politice, cu atât mai rudimentară este democrația cu pricina.

De unde, de exemplu, în Congo – sau unde? – acum un deceniu erau în jur de o sută de candidați le președinție, ne uităm la Franța, care este la – deja – a cincea republică și unde principala luptă politică se dă între trei partide, maxim patru, dacă ne uităm și la cele mai mici.

Ceea ce înseamnă că într-un proces democratic cvasi-funcțional, numărul de partide politice tinde să scadă, în SUA ajungând la doar două principale, corespunzătoare celor două direcții politice moderne: stânga sau dreapta.

Centrul politic este o iluzie, conservatorismul înseamnă stagnare prin însăși aceea că îndeamnă la prezervarea unei situații care a scos lumea la vot, în primul rând.

Din acest punct de vedere, deci, unificarea dreptei mi se pare un gest de maturizare firească, oricâtă repulsie mi-ar provoca ideea de a-l vedea pe pucistul de Antonescu la aceeași masă cu Blaga.

Pe de altă parte, și derapajele liberalilor fac parte din democrație, deci poate s-ar impune o maturizare politică populară înainte de maturizarea politică a dreptei (stânga este maturizată de câteva decenii, fiind concepută în anii 1960 – 1970: de aceea a și câștigat toate alegerile, Rusia ne-a servit o stângă matură, la Revoluție), dar uneori politicul poate să fie înaintea societății (mai sunt cazuri în istorie)…

Sigur, se pune întrebarea ce va face Traian Băsescu. Personal, nu cred că dreapta se va coaliza în jurul său, și nici n-ar fi corect să se întâmple așa. Mai de grabă, cred că o astfel de coagulare politică – firească, după cum am văzut – ar trebui să se facă în jurul unor oameni precum Monica Macovei sau Mihai Răzvan Ungureanu (nu, nu Cristian Preda, nici Crin Antonescu și nici Ludovic Orban), eventual în jurul lui Blaga care, deși nu are carismă, a demonstrat verticalitate și și-a dus povara unui partid în derivă.

Or, avem nevoie de genul ăsta de oameni, care să-și asume și să-și ducă povara, fără să-și salte fundul în barca unui partid cu care, până mai ieri, erau în antagonie.

Personal, cred că – pentru a se coagula complet – dreapta românească mai are nevoie de vreo doi ani de opoziție, să se cearnă trădătorii și să rămână cei care trăiesc, cu adevărat, în dreapta. Paradoxal, luptând cu niște bolșevici, democrații au nevoie să fie întâi înfrânți, pentru a câștiga. După care au nevoie să blocheze complet traseismul politic, chiar și atunci când, fiind la putere, unii s-ar milogi să intre și ei.

Evident, nu știu ce se va întâmpla, cred că nimeni nu știe, văd doar că socialiștii încă se mai culcă pe-o ureche, ceea ce – pentru democrați – este de rău, că nu vor câștiga la prezidențiale ceea ce – paradoxal – s-ar putea să le fie de bun augur…

2 Comentarii

  1. Madalin Blidaru 06 iunie 2014 la 23:29 - Raspunde

    Sistemul de partide influențează democrația, însă cu cât sunt mai puține partide, cu atât reprezentarea este slabă, deci minoritățile (nu neapărat cele etnice) nu vor lua parte la procesul democratic. Asta este un deficit democratic pe care îl are sistemul american, care, totodată, nu este fondat pe dreapta-stânga.

    Într-adevăr, sistemele bazate pe bipartidism oferă o serie de avantaje (coalizarea forțelor – ma rog, există unele facțiuni în interiorul partidelor, cum e și în state, mai puține opțiuni pentru alegători – poate fi un avantaj în anumite circumstanțe și nu numai), însă nu reprezintă majoritatea grupurilor sociale, iar în US, de exemplu, majoritatea cetățenilor majori nu au drept de vot. Franța are chiar foarte multe partide, dar sunt două – PS și UMP – care obțin majoritatea voturilor, însă nu trebuie ignorate celelalte, și care sunt pe stânga – dreapta. În 2002, formarea UMP a arătat arătat de ce nu pot fi ignorate: se pot coaliza și pot forma o alianță care să învingă partidul dominant.

    Eu, unul, evit să mă leg de stânga – dreapta în România. Este un clivaj mort, din punctul meu de vedere. O parte importante din principiile de dreapta au folosit împrumutate de PSD, de exemplu, iar cei care se intitulează de dreapta se comportă ca fiind de centru-stânga. Conservatorismul este de dreapta. Și fac o paranteză spre UK, unde lupta este între Partidul Laburist (stânga), Partidul Conservator și Partidul Democrat Liberal (dreapta).

    Problema cu cei de pe „dreapta românească” este că sunt suficient de egocentriști, cât să își dea cu bâta-n cap (ca formațiuni). Din păcate, fără coalizarea acestora, PSD va continua să domine sfera politică românească și să se impună, de multe ori nu prea fair-play.

    P.S.: Ieri am dat de niște modele de predicții statistice (care au un procentaj de peste 90% de îndeplinire) care arătau că prezidențialele vor fi pierdute de PSD.

    • Robin Molnar 09 iunie 2014 la 22:53 - Raspunde

      Foarte, foarte pertinentă și binevenită intervenția ta, pentru că acestă chestiune are – într-adevăr – mai multe aspecte, și bune, și rele.

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Robintel
Despre Politica de Confidențialitate

Acest website are nevoie să folosească cookies, care sunt niște fișiere text de mici dimensiuni ce conțin referințe specifice, dar nu explicite, stocate pe computerul voastru, astfel încât, de exemplu, atunci când lăsați un comentariu, datele din formular să se salveze, dar nu numai.

Fără acces la cookies, aceste date nu se vor salva.

Pentru a afla mai multe despre cum folosim informațiile și despre dreptul vostru asupra datelor voastre, vă rugăm să consultați pagina Politica de Confidențialitate.

Puteți modifica accesul la aceste cookies accesând taburile din stânga.