O perspectivă diferită
Am scris articolul acesta azi, ca nu cumva să fiu tentat să-l public mâine și vă stric ajunul Crăciunului cu ideile mele crețe. Astfel, pornim de la următorul pasaj, cu speranța că veți citi și restul articolului:
[…] Cum se căznea ea acolo, s-a trezit că a venit bodyguardul, a îmbrâncit-o de lângă căruţ, apoi s-a întins să deschidă el uşa. Şocată şi tremurând, s-a apropiat de el, i-a pus mâna pe umăr* şi l-a întrebat: “Ce faci, domnule, de ce mă îmbrânceşti?”.
Răspunsul a fost o nouă îmbrânceală, de data asta şi mai puternică, de era femeia să cadă, cu cracii-n sus, peste rafturile din farmacie. Nervoasă rău, s-a repezit la bodyguard şi i-a lipit o palmă peste bot. Răspunsul: UN PUMN. […]
Amu, nu este frumos să lovești o femeie. Corect. Just. E degradant. Corect. Dar, pisicilor, egalitatea dintre sexe presupune și aceea că dacă ridici mâna la un bărbat, acesta te va trata aproape ca pe un bărbat și există riscul să-ți iei una peste bot. Nu te va face borș de sânge, cum ar face cu un bărbat, nu-ți va rupe capul, cum îi spune instinctul, dar îți va da cel puțin o bucată de să o simți, ca să te potolești. Dacă ești isterică și te dai la el, se va apăra. Pentru că cel mai grav atentat la masculinitatea unui bărbat este să-l lovești.
Nu, faptul că ești lăuză și supa de hormoni interiori într-o stare explozivă nu este o scuză. Pentru că și omul respectiv, la vârsta lui, putea să aibă dilemele și problemele vârstei a doua, dar asta nu înseamnă că și le și manifestă public. Deci nu. Faptul că natura face mișto de stările sufletești ale femeii după naștere, nu înseamnă că trebuie să ne comportăm mai puțin civilizat și mai mult isteric.
Nu, nu cred că trebuie să-și dea cu părerea numai cine a fost în apropierea unui sugar de trei luni. Pentru că atunci n-am mai avea o dezbatere echidistantă, ci am face pupincurism. În fond, ce știe un bărbat de cincizeci de ani despre emoțiile unei femei proaspăt devenite mămică? Nimic, vă spun eu. Pentru că în două, trei decenii de stres și trai modern ai timp să uiți.
Dar vai, a îmbrâncit-o. Ca să o ajute. Și eu am pățit să vreau să ajut și să nu mă coordonez cu respectivele (da, au fost mai multe) și, nefiind mic, probabil le-am împins cam tare. Îmi pare rău, eu am vrut doar să ajut. Dar faptul că am făcut-o în mod stângaci nu înseamnă că trebuie să fiu luat la palme. Pentru că am acționat cu bună creștere și bună credință, chiar dacă lipsit de tandrețe.
Se spune că “îţi ia 9 luni să devii mamă şi încă un an să redevii femeie, cu toate minţile şi cu toate alea la locul lor”. Da? Eu nu știam. Probabil nici respectivul. Și, oricum, nu prea îmi pasă. Dacă acționezi irațional, lovind un om, nu te aștepta la un răspuns rațional.
Apoi, hai să n-o dăm pe chestii grotești, cum că i-ar fi pus în pericol copilul. Femeia și-a pus în pericol copilul, atacând un prădător (omul este prădător, să fim înțeleși) mai mare și mai puternic. I s-a părut? Nu cred. Cred că este doar o scuză care să încerce să justifice niște chestii.
Fetelor, pisicilor, vă dau un sfat: nu loviți un bărbat, dacă acesta nu vă lovește înainte. Chiar dacă e mârlan, stângaci sau lipsit de tandrețe (cum e respectivul), asta nu vă dă dreptul să-l atacați și, oricum, nu sunteți pregătite nici fizic și nici emoțional pentru represalii.
Pisicilor, am fost în situația de a fi lovit de o femeie, pe nedrept. În momentul ăla creierul se oprește. Rațiunea se oprește: cum adică să fiu călcat în picioare în asemenea hal? Pe cuvânt, pisicilor, e grav. Suntem protectivi cu voi, și o știți prea bine. Dar știți cum ajungem așa? Învățând să ne protejăm pe noi înșine. Doar așa vom putea, vreodată, să vă protejăm și pe voi și pe odrasle: învățând să ne protejăm.
Deci nu, nu cred că femeia are scuză. Nu cred. Dacă n-ai răbdare cu un adult, nici atât n-o să ai răbdare cu un copil. Dacă lovești un bărbat pentru că merită, e ca și cum ai spune că e OK ca un bărbat să lovească o femeie, atunci când aceasta merită. Sesizați absurdul, pisicilor?
Eu, de aceea, sper că omul respectiv nu a fost dat afară din cauza hormonilor uneia care, în loc să aplaneze un conflict, îl escaladează. Din punctul meu de vedere, s-ar putea, chiar, spune că femeia căuta doar pe cineva cu care să se ia la harță, ca să-și elibereze frustrările, și l-a găsit pe ăla de prost…
În fine, sfatul meu rămâne: nu lovi un bărbat, dacă acesta nu te-a lovit înainte. Atât. Și nu cred că greșesc. Altfel, e frumos să vorbești din perspectiva celuia care stă pe margine și se uită. Oricum, dacă greșesc, aș vrea să mi se explice rațional, logic, cu ce.
*Acesta este un gest pasiv-agresiv, de dominare. La mine este pasibil de pumni în gură, instantaneu. Nu încerca să mă domini, totodată vorbindu-mi pe un ton iritat, că se umflă mortal kombat-ul în mine. A doua oară n-o s-o mai iau pe coajă de la o femeie, să fie clar!
Bre, iar ai mâncat ciuperci bolunde? Am citit cap-coadă relatarea Simonei și nu văd cum ai putea să tragi concluzia că acea femeie are vreo vină, bazându-te doar pe conținutul articolului. Desigur, nu am fost la fața locului să văd povestea cu ochii mei, dar nu cred că ai fost nici tu. Las-o mai moale cu atitudinea de mascul feroce, că, totuși, nu suntem în mijlocul savanei… O palmă din partea unei femei neajutorate, pentru mine, reprezintă un gest de disperare. În acel moment,
bruta dracu’paznicul trebuia să-și miște curu’ din loc și să se ferească. Dacă, printr-o oarecare minune, acea femeie își pierdea complet mințile și continua să îl lovească insistent, atunci poate aș fi înțeles să o prindă de mâini și să o imobilizeze (că doar ar trebui să aibă acest minim de pregătire pentru a putea lucra la o firmă de pază), dar în nici un caz să-i dea un pumn. Nu-mi spune tu mie că o namilă de om nu poate imobiliza o femeie firavă, dacă vrea… În același timp, firmele de pază de la noi angajează pe orice gigel care vrea un astfel de job, chiar dacă pentru ei violența este ceva normal, că deh, așa-i în România… Chiar ieri în tren am stat la povești (ca să mai omor timpul) cu un individ care, la un moment dat, începuse să se lăuda că a lucrat pe la firme de pază și, în rest, avea în el numa’ povești „amuzante” despre cum l-a căsăpit pe X și pe Y. Oameni de ăștia nu au ce căuta liberi pe stradă…Apoi, tot din articolul Simonei reiese faptul că individul „era stresat din cauza salariului mic”. Să vedem dacă am înțeles bine:
Gorila astaDânsul stă 8 ore într-o farmacie, 5 zile pe săptămână, la căldurică, având ca unică activitate admiratul pereților (să fim serioși, nu se petrec zilnic circuri ieftine în farmacii) și se plânge de faptul că are salariu mic? Păi eu zic să se ducă la săpat șanțuri dacă vrea mai mulți bani. Acolo sigur găsește și persoane potrivite cu care să își măsoare pumnii, dacă simte nevoia.Ca și o curiozitate personală: acea farmacie nu are camere de supraveghere? Chiar aș fi curios să văd înregistrarea evenimentelor, că no, așa fiecare poate exagera după bunul plac…
1. Nu am o atitudine de macho feroce.
2. O femeie neajutorată nu vine să te tragă la răspundere că de ce ești stângaci în gestul tău de a vrea să o ajuți.
3. O femeie neajutorată nu ia o atitudine agresivă atingând partea superioară a unui bărbat (cap, umeri, gât). Orice bodyguard îți va spune că așa gest este semn de agresiune/ dominare.
4. Desigur că reacția cu pumnul a fost exagerată. Dar nu este neașteptată!
Chestia este că orice băiat învață la grădiniță sau la clasele primare să nu se dea la alții mai mari, mai răi sau mai proști. Că nici tu, când ești stresat, nu mergi să-l cauți pe cel mai tare la bătaie din Ferentari, săi rupi dinții. Încerc să spun că, la fel, nici femeile n-ar trebui să o facă. Atâta tot. Cazul ăsta este un exemplu bun de conflict care putea fi evitat, dacă ambele părți ar fi avut mai multă minte.
Cu 2 si 3 pot sa-ti spun sigur ca te inseli. Tocmai o femeie neajutorata devine agresiva. Pentru ca ii este frica. E valabil pentru orice animal. Anul trecut mi s-a intamplat de doua ori sa vina din senin la mine tipi pe strada si sa-si bage mana pe sub fusta mea. In ambele cazuri am sarit pe ei. Tocmai pentru ca mi-era frica, tocmai pentru ca ma simteam amenintata, tocmai pentru ca ma simteam neajutorata. Daca nu m-as fi simtit neajutorata m-as fi strambat si mi-as fi vazut de drum, n-as fi simtit nevoia sa atac ca sa maschez cat de vulnerabila sunt.
Faza cu mâinile pe sub fustă diferă de faza inițială.
P.S. Sper că le-ai rupt fâșul.
Pi.eS. Am uitat sa spun ca asta e exact motivul pentru care mi-e mai frica de un sobo-caine sau de unu’ caruia ii numeri oasele/ ii lipsesc bucati de piele (sau un picior sau o ureche sau un ochi) decat de un Rottweiler de dimensiune vitel. Unu’ din ala ca vai de steaua lui e mult mai probabil sa te atace pentru ca se simte amenintat de prezenta ta, in timp ce pe Rottweiler il doare fix in tufisu’ pe care s-a pisat.
Experienta proprie cu poataile de cartier. Am un vecin care are 2 Rottweileri. Ditamai animalele. Sunt atat de indiferenti la oameni, la masini, carute tiganesti trase de magari… De crizat la toate nimicurile se crizeaza fix potaile de buzunar sau alea de pe strada care au incasat multe la viata lor.
E interesantă perspectiva asta și cred că necesită o analiză mai profundă din partea mea.
Aplicând pricipiul că bărbatul de 50 de ani nu are de unde să știe cum e cu hormonii lăuzei, femeia aia de unde trebuia să știe ceva specific bodyguarzilor, anume că a pune mâna pe umăr e gest de dominare?
Păi exact asta spun și eu, dar invers…
Nevermind… Cred că au explicat-o dom’șoarele destul de bine, iar eu o să rămân la părerea că o brută care nu dispune de cei 7 ani de acasă, nu are ce căuta ca paznic într-o farmacie.
+1 la ultimul paragraf. Sunt convinsa ca s-a exagerat de ambele parti.
Da.
Femeia nu trebuia să-i dea o palmă matahalei dacă nu avea copilul în pericol. În felul acesta și-a făcut rău singură, și nu mă refer la loviturile fizice, cât la supărarea, nervii, sentimentul de neputință în fața unei brute. Femeilor aflate în asemenea situații le recomand cu căldură să reclame comportamentul animalic, mai ales cele petrecute în locurile dotate cu camere de supraveghere.
P.S. Dacă ești mare și te afli în magazinul de porțelanuri (aka ești bodyguard mătăhălos și vrei să ajuți o femeie de 45 de kile), atunci mișcă-te cu grijă. Oamenii mai pirpirii (așa ca mine) sunt sătui să fie călcați pe picior de namile de 100 kg cu intenții bune. Serios.
Încerc să nu fac cioburi în jur.