Ce este România? Este un concept în mintea noastră asociat cu patria, națiunea și istoria. Dar și acestea sunt niște concepte. Patria este un teritoriu care istoricește aparține unui popor și unde acesta trăiește (sursa).

Națiunea, pe de altă parte, este o comunitate stabilă de oameni, istoricește constituită ca stat, apărută pe baza unității de limbă, de teritoriu, de viață economică și de factură psihică, care se manifestă în particularități specifice ale culturii naționale și în conștiința originii și a sorții comune (sursa).

Bine, aș putea despica firul în patru sărind din concept în concept, dar nu vreau asta, ci vreau să realizăm că patria, națiunea, țara sunt doar niște concepte din mințile noastre, oricât de ciudat ar părea la prima vedere. Cum să spui despre România că este doar un concept, doar un principiu de viață?

Și totuși, hai să ne uităm la harta culturilor neoliticului:

Culturile Neoliticului Mijlociu în Europa

Sursa foto

Ce observăm? Că pe vremea aceea românia nu exista. Evident că nu. Dar mai observăm ceva: teritoriul căruia azi îi spunem România era împărțit între mai multe culturi diferite. Pentru că, pe vremea aceea, oamenii aveau alte concepte asimilabile patriei și națiunii. Și chiar și în Evul Mediu, ne amintim, Țările Române se mai războiau între ele, din același motiv.

Ca atare, conceptele acestea de națiune și patrie sunt fluide și temporare. Or, schimbarea de paradigmă pe care vreau să o semnalez este trecerea treptată de la „cetățenia națională” la „cetățenia globală„.

Mă rog, ideea în sine este veche de 2,400 de ani dar nu s-a putut pune în aplicare fără o evoluție tehnologică prin care Pământul să devină mai „mic”. Dar, acum că avem asta…

Povestea din spatele articolului este că am început să mă gândesc la asta citind articolul despre cea mai veche scriere, găsită lângă Miercurea Sibiului, scriere care nu ne aparține, semn al unei culturi care nu ne aparține nouă, ci pământurilor acestora care, desigur, nu sunt doar niște concepte.

Scriere cuneiformă, sursa Mediafax

Sursa foto

Nu ştiu ce să zic în cazul acesta, e ceva ordonat, cu simboluri variabile, dar vă daţi seama că nu e ornament. E clar că e un sistem de punere a ceva într-o ordine, cu tipuri diverse şi va rămâne un prilej de dispute.

Sabin Luca

Mie, dacă fotografia furnizată de Mediafax este corectă, mi se pare o formă de scriere cuneiformă a unei culturi ce a trăit pe-aici odinioară. Așa se va spune și despre noi, peste mii de ani, dacă va rămâne ceva.

Ca atare, ca să revin, tranziția de la mic la mare, de la național la global, mi se pare o evoluție bună pentru că are premizele de a oferi pace pe termen lung.

Poate peste o mie de ani România nu va mai fi aici, dar umanitatea cu siguranță va fi. Acceptând că aparținem cu toții diversei culturi umane, am putea începe să acceptăm cetățenia pământeană ca formă superioară de apartenență individuală. Și atunci poate că nu vom mai pleca atât de ușor la război.

Dar până atunci cine știe cât mai trebuie să evoluăm?