Pădurea este un bun comun

Mă rog, aceasta este opinia mea. Este corect că unii au p[dure, la fel cum şi mama are un petic, acolo. Iar dreptul de proprietate include exploatarea darnu şi defrişerea acesteia, aşa că eu propun un nou model de business pentru toată lumea, astfel încât cei ce deţin păduri să nu mai fie tentaţi să le "radă".

România primeşte nişte bani pentru că exportă "aer curat", adică pentru faptul că şi-a redus emisiile de CO2 sub nivelul din 1989 – 1990. Banii ăa se duc undeva, de obicei tot în domeniul protecţiei mediului. Eu mai propun ca:

  • Posesorii de păduri să fie scutiţi de plata impozitului pe acestea. Astfel nu vor mai tăia şi vinde lemn pentru a-şi plăti taxele.
  • Comunităţile care au defrişat pădurile să fie obligate să le planteze la loc, dacă nu colaborează cu autorităţile pentru identificarea şi tragerea la răspundere a făptuitorilor. Chiar aş merge mai departe şi aş spune că statul nu trebuie să-i ajute pe sinistraţii din zonele defrişate. Pentru că şi-au făcut-o cu mâna lor.
  • Aş face un audit al pădurilor iar proprietarii prinşi cu mâţa în sac, adică fără ea, să fie oblogaţi să reîmpădurească pe banii lor, dacă nu au depus, în prealabil, plângere la poliţie că cineva le fură pădurea. Asta pentru că fie au lucrat în cârdăşie cu făptuitorii, fie, din ignoranţă, au favorizat infractorii. Fiecare trebuie să îşi păzească proprietatea.

Şi cum unele specii de copaci produc mai mult oxigen decât altele, cred că ar fi normal ca cei care produc acel oxigen peste medie să primească şi nişte bani. Pentru că, în viziunea mea, pădurea este un mijloc de producţie.

Voi ce părere aveţi? E mult, e puţin?

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.