Parlamentul poate da legi neconstituționale…

Hai că e de bine pentru strămoșii noștri, că o să ne întoarcem la ei, în mai multe sensuri decât ne-ar fi comod de acceptat.

Deputaţii jurişti au decis astăzi ca hotărârile Parlamentului să nu mai  poată fi atacate la Curtea Constituţională.

Sursa

Zilele trecute, cu de la sine putere, parlamentul a decis că nu va mai băga în seamă deciziile Curții Constituționale. Amu, este o parte bună în asta, despre care am mai vorbit: s-a ajuns ca CC să conducă țara, deși n-au fost aleși direct de popor, așa că este bine că sunt un pic îndepărtați.

Partea nasoală este că parlamentul poate decide că vrea să dea legi neconstituționale, cum făcea și-n anii 1990, ceea ce iarăși este nasol, pentru că lasă loc de abuzuri precum: toți cetățenii sunt egali în fața legii, mai puțin parlamentarii, care au dreptul la imunitate parlamentară, coloane oficiale, diurnă, nocturnă, spor de masă, de casă, de familie, de pisici, de benzină, de mașină, de concediu, de vizită, de…

La drept vorbind, ca de obicei, mi-e frică. Mi-e frică de hămesiții care sunt acum și de ăia care vor veni, mi-e frică de faptul că s-a pierdut puțina responsabilitate politică pe care politicienii o aveau și mi-e frică de faptul că nimănui nu pare să-i pese că Legea Fundamentală a Țării – constituția – este superioară parlamentului, președintelui sau intereselor politice.

Nimeni nu vrea să spună clar că parlamentul este supus constituției, pentru că aceasta-l legitimează pe el și nu invers, că președintele este supus constituției, nu invers, și că nicio lege nu poate fi mai deasupra Legii Fundamentale.

Nimeni nu vrea să spună că, printr-o astfel de măsură, s-a închis singura portiță legislativă prin care Avocatul Poporului – instituția la care  orice cetățean poate apela atunci când consideră că-i sunt încălcate drepturile de către parlament, guvern sau președinție – putea lua atitudine, întocmai ca-n prima decadă a anilor 1990.

Nimeni nu spune, deși ar trebui, că nu e OK să dai legi împotriva acelora care nu-ți plac sau care se pun de-a curmezișul, ca-n anii 1940 – 1950, iar aici nu mă refer la președinte, dar dacă președintele a pățit așa un atac, noi, populația, ce șanse avem, în condițiile în care legislația nu este făcută pentru noi?

Oare o să stăm în fund, sau o să protestăm împotriva acestei mizerii? Și oare nimeni nu vede precedentul periculos? Iar presa de ce tace și se supune noi malahii publice?

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.