România nu-și asumă trecutul

Se vede că, în ciuda condamnării crimelor comunismului, noi suntem în continuare conduși de aceiași comuniști de acum 60 de ani, prin aceea că România nu-și asumă trecutul.

În mod normal:

  • Ziua de 11 Noiembrie ar trebui să fie zi liberă, de comemorare a victimelor Primului Război Mondial și de Celebrare a finalului războiului.
  • Ziua de 8 Mai sau 2 Septembrie ar trebui să fie zi liberă, de comemorare a victimelor celui de-al Doilea Război Mondial și de Celebrare a finalului războiului.
  • Ziua de 9 Mai ar trebui să fie zi liberă, de Celebrare a Uniunii Europene.
  • Precum în Germania, la intrarea în magazinele care au aparținut unor evrei și care au fost distruse sau jefuite în timpul Nopții de Cristal, precum și ale evreilor uciși, pe trotuar ar trebui să fie o plachetă comemorativă din oțel inoxidabil pe care să scrie: Acest magazin i-a aparținut lui X, ucis în 194X la YYYY, pentru că și în România magazinele evreilor au fost confiscate, iar aceștia au fost exterminați.
  • Magazinele și casele confiscate de comuniști, la fel, ar trebui marcate cu plăci de oțel inoxidabil montate pe trotuarul de la intrare, pe care să scrie: Acest magazin/ imobil i-a aparținut lui X și a fost confiscat de comuniști în anul 19YY. X a fost ucis/ deportat/ încarcerat la ZZZ vreme de A ani.
  • În Transilvania de Nord, unde atât armata română, cât și cea maghiară au comis atrocități ucigând civili, zonele în care aceștia au fost uciși ar trebui marcate corespunzător, cu siluete de inox sau granit încastrate în asfalt, cu numele și vârsta victimelor.
  • În zonele unde armata sovietică a ucis civili, ar trebui montate, la fel, monumente de inox sau granit cu siluetele trupurilor celor uciși, cu detalii despre crime.
  • În zonele unde, în 1989, au fost uciși oameni, în asfalt ar trebui montate siluetele victimelor, din oțel sau granit, cu detalii, astfel încât memoria să fie eternă.

Firește, la câte nedreptăți s-au consumat pe aceste meleaguri, ar fi nevoie de, poate, zeci de ani de muncă pentru a-i reda adevărului istoric acea reprezentare materială care să-l poată ascunde sub preș.

Aceste reprezentări ale asumării ar trebui să aibă statutul de monument istoric și să nu poată fi ascunse sub preș de vreun primar mai… deosebit.

Mă uit în jur, oamenii ignoră istoria, suferința și cruzimile trecutului, iar asta mă înfioară, pentru că înseamnă că riscăm să repetăm ororile trecutului. Și ar fi normal să încercăm să evităm asta.

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.