În istoria României, trei perioade au fost caracterizate de dominația serviciilor secrete asupra vieții politice:

1. În Perioada Interbelică, puteai – ca gazetar – scrie despre orice, mai puțin despre atribuirile directe de contracte către Malaxa și un grup îngust de „industriași”, de genul acelora pe care acum îi băgăm în pușcărie. Practic, serviciile secrete ale vremii anihilau orice inițiativă de publicare a unui adevăr crunt: în România, până și regele era corupt. Da, România interbelică era condusă de serviciile secrete care erau păpușarii unui rege slab și șantajabil.
2. În Epoca de Groază a pre-comunismului postbelic (1944-1965), România era condusă de către KBG și alte (!) servicii secrete rusești amestecate cu unele românești, și tot ce-a fost valoros și frumos și uman și decent în gena neamului a fost nimicit, întemnițat, exterminat, umilit și destrupat.
3. În Epoca de Groază a comunismului post-bolșevic (1965-2004), inclusiv în perioada 1999-2004 (mandatul lui Emil Constantinescu), serviciile secrete au condus în continuare România (doar așa l-au învins pe Țap) și de unde nici până atunci n-am fost prea bogați, per ansamblu am sărăcit.

De asta nu sunt și nu pot fi de acord cu interferența serviciilor secrete în viața politică, întrucât de fiecare dată când am fost conduși de servicii, ne-a fost rău: ba dădeam grâu și găini la cote (adică țăranii plăteau impozit în natură de le săreau fulgii), ba le dădeam funcții domnești unor imbecili notorii (gen, Secretar General al PCR) ba – apoplexia absurdului! – le dădeam unor nemernici niște fabrici pe care să le vândă la fier vechi (celebrele privatizări ale anilor 1990-200).

Niciodată, absolut niciodată, cât timp am fost conduși de servicii, bruma subțirică de bunăstare nu ne-a fost lăsată nouă, celor mulți și munciți, ci roadele ei cele mai bune ne-au fost confiscate de politruci (același neam de politruci, șmecherii din anii 1930 sunt bunicii șmecherilor care ne fură azi!) așa cum furi smântâna de pe laptele proaspăt fiert.

Ca atare, consider că oricine sprijină interferența serviciilor secrete în viața politică a țării este cel puțin imbecil, dacă nu cumva un trădător de țară. Pe de altă parte, la cât de mari sunt serviciile secrete, este probabil că toți cei care-l sprijină pe alde Meleșcanu sunt, în marea lor majoritate, angajați ai vreunui serviciu de informații. Or, nu-mi dau seama dacă astfel de oameni sunt și trădători, nu doar niște idioți utili.

Revenind, din aceste motive juste, mi se pare că ar trebui să nu ajungem nici măcar în situația de a avea un securit candidat la președinție.