„Sfânta” Maica Tereza
… în spitalele căreia mulți oameni au murit fără medicamente, deși erau medicamente pe stoc, și în spitalele căreia s-a suferit nenecesar, deși tratamentul adecvat era pus la dispoziție, și toate pentru că Tereza considera că suferința este singurul drum către dumnezeu.
Ce fel de sadism trebuie să porți în suflet, ca să faci una ca asta? Să lași copii să sufere durerile atroce și uneori debilitante ale unor boli tropicale, să ai mijlocele să previi asta, și să nu vrei?
Bătrâni subnutriți, bolnavi și vulnerabili, duși la groapă pentru că Tereza le-a programat – prin suferință – o întâlnire mai rapidă cu ‘mnezeu. Sugari slabi ca moartea ținui în foame pentru că Tereza considera că suferința este un fel de botez întru domnul, iar malaria un fel de Ioan Botezătorul.
Ăsta este un om sfânt la care să te închini? Este acesta un om bun, pe care să-l apreciezi și să-l admiri?
Leșin de scârbă!
În comunism, era obiceiul pământului ca asistentele, infirmierele şi femeile de serviciu să ţipe la paciente şi în primul rând la cele de la ginecologie, să le înjure şi porcăie, să arunce în ele cu plosca, şi asta pe banii lor, adică după ce îşi luaseră şpaga. Iar copiilor-pacienţi să le mai tragă și niște pălmuțe din cele proletare, ca la 16 februarie 1933. Pe obrăjori.
Se spunea aşa: pacienta e curvă şi i-a plăcut să stea cu cracii-n sus ca să îl prindă pe fraier şi să-l forţeze în căsătorie pentru buletinul de Bucureşti, iar copilul e bolnav fiindcă e obraznic / n-a ascultat de părinţi / a ieşit în frig / a băgat în gură ce nu trebuie / nu s-a spălat pe mâini / a băgat degetele în priză şi trebuie pedepsit.Ele, vajnicele mânuitoare ale măturii și ploștii, știau niște chestii pe care în zilele noastre le mai știe doar renumita nevindecătoare Activia Știr.
Oribil!