Acest website are nevoie să folosească cookies, care sunt niște fișiere text de mici dimensiuni ce conțin referințe specifice, dar nu explicite, stocate pe computerul voastru, astfel încât, de exemplu, atunci când lăsați un comentariu, datele din formular să se salveze, dar nu numai.
Fără acces la cookies, aceste date nu se vor salva.
Pentru a afla mai multe despre cum folosim informațiile și despre dreptul vostru asupra datelor voastre, vă rugăm să consultați pagina Politica de Confidențialitate.
Puteți modifica accesul la aceste cookies accesând taburile din stânga.
În comunism, era obiceiul pământului ca asistentele, infirmierele şi femeile de serviciu să ţipe la paciente şi în primul rând la cele de la ginecologie, să le înjure şi porcăie, să arunce în ele cu plosca, şi asta pe banii lor, adică după ce îşi luaseră şpaga. Iar copiilor-pacienţi să le mai tragă și niște pălmuțe din cele proletare, ca la 16 februarie 1933. Pe obrăjori.
Se spunea aşa: pacienta e curvă şi i-a plăcut să stea cu cracii-n sus ca să îl prindă pe fraier şi să-l forţeze în căsătorie pentru buletinul de Bucureşti, iar copilul e bolnav fiindcă e obraznic / n-a ascultat de părinţi / a ieşit în frig / a băgat în gură ce nu trebuie / nu s-a spălat pe mâini / a băgat degetele în priză şi trebuie pedepsit.Ele, vajnicele mânuitoare ale măturii și ploștii, știau niște chestii pe care în zilele noastre le mai știe doar renumita nevindecătoare Activia Știr.
Oribil!