Acest website are nevoie să folosească cookies, care sunt niște fișiere text de mici dimensiuni ce conțin referințe specifice, dar nu explicite, stocate pe computerul voastru, astfel încât, de exemplu, atunci când lăsați un comentariu, datele din formular să se salveze, dar nu numai.
Fără acces la cookies, aceste date nu se vor salva.
Pentru a afla mai multe despre cum folosim informațiile și despre dreptul vostru asupra datelor voastre, vă rugăm să consultați pagina Politica de Confidențialitate.
Puteți modifica accesul la aceste cookies accesând taburile din stânga.
Este tare greu sa iti gasesti oameni cu care sa te intelgi sa fi pe aceiasi lungime…de unda….esti un tip foarte profund si cu princiipii solide….de aceeea ai toata aprecierea mea…crede-ma ca intelg ….”siguratatea” ta…!
Nu e vorba de singurătate emoțională, ci culturală. Și e cazul doar când sunt la Cluj.
Parerea mea este ca astea doua “singuratati” se cam impletesc intre ele!
Da, pe alocuri.
Frumos ce spui, dar nimeni nu e singur. Doar nu oi fi tu geniul neinteles? 😛
Păi sigur că nu sunt. Singurătatea emoțională diferă de cea culturală prin aceea că în singurătatea emoțională nu te regăsești în afecțiunea celor din jur, în timp ce în singurătatea culturală nu te regăsești în cultura celor din jur.
Absolut! Nimeni nu este singur! Fiecare individ are pe cineva, intr-un fel sau altul. M-a impresionat “povestea” ta!
Corect. Dar eu m-am referit la un alt fel de singurătate.