Standardizarea a apărut ca urmare a clasificării, iar clasificarea a apărut din nevoie de a înțelege. Ca atare, îmi permit să afirm că cei care vor să standardizeze experiențe personale au probleme în a le înțelege.

E ca la școală, când ți se povestește despre primul orgasm, de exemplu, spunând o frază mai de grabă standard: simți o plăcere pură care îți face mușchii să fie incontrolabili, orice gând bla, bla, bla.

Evident, după ce mai crești deja începi să simți altfel lucrurile, orgasmul tinde mai de grabă spre rutină decât spre excepțional, experiența își spune cuvântul, la fel ca obișnuința. Este, oricum, o lege a naturii, nu ai cum să scapi de ea.

O experiență este personală și autentică dacă este trăită la intensitatea pe care noi o evaluăm a fi corespunzătoare, prin prisma propriilor nevoi și năzuințe, nu prin prisma standardelor impuse de cei care mai vor să scrie un articol pe blog. Și asta are de-a face și cu modul de folosire de la Twitter, Facebook, Hi5, Netlog și ce-o mai fi.

Standardizarea trăirilor personale este rea.