Un aspect ce ține de decența intimă a unui popor
Îmi povestea un amic, altfel un tip generos și rezonabil, un om plăcut și onest, despre o fază cam aiurea la care a fost martor într-o dimineață, pe când mergea la muncă.
No, se făcea că mergea pe jos la muncă și, trecând pe lângă o ghenă de gunoi, a văzut două fete – ambele în jur de șapte sau opt anișori – echipate de școală cum căutau ceva de mâncare în gunoi. Erau curate, păreau îngrijite dar înfometate și totul era atât, dar atât de trist și de bulversant!
Ei bine el, un om bun și generos, știți cea făcut după ce a văzut faza? Nimic, a mers mai departe, întrucât cutumele culturale care îl înconjoară nu i-au dat ideea să se scobească de niște bănuți din portofel, sau să le ia niște covrigi de la un magazin din apropiere.
Ideea este că nici măcar nu era vina lui. Așa am fost noi educați: să privim răul în față, să-l contemplăm și să trecem peste, iar nu să-l combatem sau să-l ameliorăm. Or, acesta este un aspect, așa cum spune și titlul, ce ține de decența intimă a unui popor și aceasta este schimbarea de care avem nevoie: să nu mai mergem mai departe fără să intervenim deloc, ci să facem ceva, oricât ar părea de insignifiant, orice.
Oare avem decența de a face asta?
Nu bre, nu-i așa. Du-te în Frankfurt, în inima orașului, și o să vezi cerșetori (români, desigur) la fiecare colț de clădire, așa, ca la piață, care mai de care mai schimonosit și nenorocit. Apoi du-te prin Olanda, prin care oraș vrei tu, inclusiv prin Amsterdam, și zi-mi dacă vezi vreun cerșetor. Sigur, sunt dubioși destui, inclusiv oameni săraci și neajutorați, dar nu vezi unul stând la colț de stradă cerând bani în gura mare.
Amu’ probabil o să te întrebi cum așa. Și eu mă întreb fix aceeași chestie, da’ cred că ține de ce anume tolerează unele țări și ce nu, iar la capitolul tolerat mi-i tare rușine de România asta a noastră…
Legat de scurmatul în gunoi, asta se explică ușor: obiceiurile proaste se transmit ca ciuma și nepăsarea e mare. Nu prea cred că acele fetițe ajung la școală după ce au scormonit prin gunoaie fără să observe nimeni măcar mirosurile, dacă altceva nu. Ei bine, și dacă va observa cineva, ce va face? Autoritățile
dizabilitate sunt mereu depășite de situație pentru că deh, așa-i în România, țara în care bugetele sunt mereu insuficiente (mi-i silă să caut un link mai în temă)…Tocmai asta e idea, să nu așteptăm după autorități.
Păi nu trebuie să așteptăm după autorități. Poporul ar trebui să ia aceste autorități de urechi bine de tot, până ajung la standarde acceptabile, numai că la noi nu se întâmplă așa ceva…
Poporul, acest Iuda al propriei țări…