Undeva, ceva este greșit

Undeva, pe drumul dintre pomenile electorale și măsurile corecte de protecție socială, statul român este greșit. Ca funcționare, ca principii, ca valoare și ca viziune.

Mă uit în jur. Leneșii sunt recompensați. Nu cu mulți bani, să nu bată la ochi, dar sunt recompensați. Se dau ajutoare peste ajutoare celor mai ineficienți indivizi ai societății, pe cârca acelora care pun osul. O mamă care a produs de minim 2000 de lei net în mână, câți bani va lua? Și de ce doar atât? În timp ce o mamă care a produs doar de 500 de lei va lua cât? De ce?

Un tată care a preferat să facă școală și care nu a mers cu băieții la f*tut în spatele blocului cu parapanta cartierului, pentru a-și asigura un viitor, muncește pentru familia sa, nu pentru a-i ține în cârcă pe băieții care au mers în spatele blocului. De fapt, într-un fel aproape divagat, încerc să spun că statul se uită strict la rezultatele financiare, salarii și alte venituri, fără, însă, a lua în considerare și efortul. Ceea ce nu este deloc corect.

Să-mi explice mie cineva de ce ar trebui să-mi fie mie milă de Gigi de la sculărie că are un salariu mic și nu-și poate plăti întreținerea. Da, mi-e milă de șomeri, că nu e vina lor, au lucrat și ar vrea să o facă în continuare. Mi-e milă de pensionarii din meseriile grele, care au băgat la greu. Dar nu mi-e milă de descurcăreții care au băgat pescuit și bureți toată viața pentru a se întreține. Nu, nu mă refer la cei din zonele sărace, mă refer la cei cărora le lipsește autodisciplina. Pentru că școala și munca cer o anume autodisciplină.

Sincer, nu mi-e milă nici măcar de hoardele de absolvenți care au tras chiulul la școală și care acum se plâng ba că nu lucrează în domeniu, ba că au salarii de mizerie. Sincer vă spun. Nu mi-e milă de oamenii care au urmărit doar obținerea unei foi care să le asigure un post relativ lejer, în loc să urmărească auto-performanța.

Pentru că foile pot fi identice, dar performanța nu este aceeași, pentru că efortul depus, în aceleași condiții, nu a fost același. Și-atunci mă întreb: oare când se va lua în considerare și efortul, nu numai banii, salariul? Pentru că, fără efort, nu poți să ai salariu. Or, luând în calcul doar banii, niște bani, uiți că în spatele acestuia stau mii și mii de ore de muncă. Și atunci bagatelizezi și-ți bați joc de efortul omului.

Să-mi mai explice cineva, încă o dată, de ce aș arăta compasiune și înțelegere față de cineva care a preferat să bată maidanul în loc să pună mâna pe carte. Poate îmi scapă ceva și nu înțeleg eu, de prost și bătut în cap ce sunt.

Oricum, undeva, ceva este greșit.

6 Comentarii

  1. xtall 22 martie 2010 la 17:58 - Raspunde

    Se profita de chestia, [b]\”solidaritate\”[/b](parca), o aud cantata din ce in ce mai des, paremise e trecuta si in lege ca un soi de obligatie daca te intrebi \”de ce trebuie sa ai compasiune\” nici nu trebuie, oricum nu contează din moment ce asa merge sistemul la noi (nu poti hotara ce trebuie compatimit, plus ca e pe voturi, compatimitii de profesie vor vota ce trebuie pentru compatimire)
    iar sistemul va avea grija sa ai compasiune =D

  2. Camil 23 martie 2010 la 05:27 - Raspunde

    statul, adica guvernantii, se uita la voturi. restul e gargara

    • Robin Molnar 23 martie 2010 la 15:49 - Raspunde

      =( Păi să se uite, nu zic nu, dar să ne mai lase în pace cu ținerea asta în cârcă. =(

  3. ocsike 23 martie 2010 la 14:57 - Raspunde

    Compasiune? compasiune am față de mine și efortul meu de a supraviețui prin muncă. Am și față de alții care fac același lucru prin muncă. Compasiune și admirație.

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.