Astăzi, acest blog împlinește șase ani. Grei, frumoși, pasionali, agitați, supărați, dezamăgiți, descurajați, curajoși, plini de greșeli, sinceri, verticali, iertători, intoleranți, prea toleranți, complecși, minimaliști și atât de umani.

În cifre, aproape un milion de oameni au accesat blogul prin web, nu știu câți prin feed-uri RSS și Atom, și am servit peste două milioane de pagini, în timp ce contul de YouTube asociat blogului a avut și el peste un 1,3 milioane de afișări.

Cifrele par impresionante, dar sunt chiar modeste, comparativ cu ceilalți parametri ai blogului (aproape zece mii de articole, aproape cincisprezece mii de ore dedicate și mulți, mulți bani investiți), despre care prefer să nu pomenesc.

Desigur, nu mai sunt de acord cu unele articole mai vechi, desigur că de multe ori am supărat, desigur că mereu am acționat în maniera care mi s-a părut cel mai etică.

De aceea, nu regret nimic și vreau să merg ai departe, fără compromisuri, fără fușereală, fără nicio abatere de la normele elementare ale verticalității și, în mod evident, fără să-mi cer iertare pentru imperfecțiunile mele.

Sunt om, greșesc, uit, iubesc, irit, sufăr și prezint toată gama de emoții și acțiuni umane și sper să mă tolerați și în continuare.

Dacă am greșit – și sigur am greșit! – am făcut-o nu din rea voință, nu din vreun interes meschin, nu dintr-un alt motiv decât acela că am fost sincer în a exprima strâmb niște gânduri, iar voi mi-ați arătat atât unde greșesc, cât și aspectele pe care le-am scăpat din vedere.

Vă mulțumesc tuturor!

P.S. Dacă, în medie, fiecare vizitator a petrecut cam două minute pe site sau pe YouTube, vă dați seama cât timp mi-a fost alocat?