Adevărul trebuie să moară…

Motto: Ascultă, priveşte şi taci!…
Ascultă, să-nveţi să vorbeşti,
Priveşte, să-nveţi să clădeşti.
Şi taci, să-nţelegi ce să faci…
Ascultă, priveşte şi taci!

Ion Minulescu

Pentru a proteja niște orgolii sincere, adevărul trebuie să moară și să fie îngropat sub povara inutilității și a aparențelor și mă abțin cu greu să nu spun mai multe despre niște oameni pe care îi stimez, dar care și-au rătăcit locul în lume…

Mă abțin cu greu să le spun că greșesc afișând aere de… Dar mai bine nu spun, de teamă că orgoliul îi va orbi și nu vor vedea adevărul, ci mă vor vedea hidos și deformat, răutăcios și ciudos, așa cum nu sunt și cum nu pot și nu vreau a fi…

Problema mea este că trebuie să le spun oamenilor că greșesc, în același timp îngropând adevărul și punând încă o lopată de lut galben și cleios peste leșul sincerității îngropate într-o pădure deasă de regrete, suspine și temeri, în încercarea de a proteja niște oameni care, orbiți de iluzia măreției, și-au ajuns pe nesimțite propriile lor victime.

Când vorbești în public, iar publicul te ascultă, cea mai perfidă iluzie este aceea că tu, om, controlezi, prin cuvintele tale, gloata.

Poate greșesc, dar cu siguranță îmi regret cuvintele acestea și consider că ceea ce scriu aici este o penitență oferită zeului adevăr, sfânt al bunului simț și demon al iluziilor, dar dacă oameni care n-au nimic de zis, nimic altceva decât: eu […] sunt bucuros […] să vorbesc […] în fața voastră, vorbesc în public, ceva se rupe în mine, ca un puroi al decenței, și atunci mă doare și urlu. Iar acum urlu.

Și nu doar că urlu, dar îmi pare rău, sincer. Și regret că trebuie să fiu sabia adevărului acesta mărunt și irelevant în marele context al universului, dar nu pot să nu mă revolt când văd că oameni care ar fi trebuit să asculte vorbesc și cer să fie ascultați, când oameni care n-au nimic de zis sunt pictați cu fală și expuși în spațiul public, adevărate icoane pe zidurile templului acesta păgân al nimicniciei, non-valorii și nonșalanței ipocrite…

Să-mi iertați, de aceea, buna credință și accesul de sinceritate. Vă jur, nu am vrut să biciuiesc pe nimeni, nu am vrut să fiu acid și nici să arăt cu degetul pe cineva, ci doar am vrut să limpezesc un pic din tulburea apă a discursului public.

Pentru a hrăni niște orgolii, decența și adevărul trebuie să moară, nu e păcat?

1 Commentariu

  1. Joita lucian 16 decembrie 2011 la 21:31 - Raspunde

    Din pacate ….cam graiesti adevar Robin…..din pacate!

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.