Aerul de tabără

Mai țineți minte cum era în tabără? Țin minte că odată eram în ceva tabără prin județul Argeș și sala de mese era prea mică pentru numărul de copii. Așa că mâncam în schimburi, întâi mâncau fetele mici, apoi cele mari, apoi băieții cei mici și apoi cei mai mari, în total vreo două ore și jumătate, trei.

Țin minte că fugeam noaptea din camere să bem și ne făceam tot felul de farse. Țin minte că mâncarea era OK, mai ales după ce făceam sport toată ziua. Dar cel mai mult țin minte că unele dintre fetele mai mari nu mai erau virgine. Și așa pasiuni stârneau în noi, puțoii ce de-abia și-au descoperit o nouă parte a corpului…

Băieții știu ce spun, dacă-și mai amintesc din paleoliticul inferior. Câtă admirație nășteau fetele care puteau sau doreau! Desigur, nu cu niște puțoi. Dar nu asta conta. Era promisiunea aia lascivă, curajoasă și irezistibilă că ceva neașteptat s-a putea întâmpla…

Sau, altă dată când, la Câmpulung Moldovenesc fiind, am fost cazați într-o cameră la mansardă, cu vedere la lojă fix în camera fetelor din Călărași. Ne-am luat o sticlă de lichior de coacăze și ne-am uitat toată seara la striptease, întrucât fetele făceau topless. Evident, ne-au prins. Și nu le-a interesat, ba chiar ne-au ațâțat mai rău de tremuram toți și nu știam ce să facem. Cred că și în cazul lor era tot promisiunea aia lascivă…

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.