Ah, ce zi…

No, după cum știți, azi am avut o zi de concediu. Ah, ce zi… Ah, ah, ah ce zi…

M-am trezit de dimineață, pe la 11,15 adică, rupt în gură de oboseală. Nu știu de ce, doar am dormit ca lemnul verde. Apoi, repede, repejor, m-am dus să mă înscriu la medicul de familie.

Mă rog, doctoriță. Faza a fost cam așa:

– Bună ziua, am venit și eu să mă înscriu la Dvs.

– Ați venit la pont, sau la derută.

– La derută, evident.

-V-a ajuns boala?

– Nu, dar am amânat destul. Eu de loc sunt de la Petroșani, dar lucrez în Cluj de ceva vreme.

– Vai, dar ce sexos sunteți cu freza aia și cu burtică.

– …

– Ce meserie aveți?

– Informatician.

– Softist?

– Da.

– La bărbie ce-ați pățit?

– Pisica.

– Aveți pisică?

– Acasă, la părinți, da.

– Și sunteți un bolnav sănătos, da?

În fine, nu m-am prins dacă tocmai am fost luat la mișto la maxim, sau am ripostat și eu cât de cât. Cert este că baba scrie cu mâna stângă și pare sărită de pe axul central, ceea ce îmi place.

După aia am venit acasă, am scris pe blog, apoi am zis că am prea mulți bani în portofel și e cazul să mă pun pe spart, că și așa aveam de plătit o rată la Garanti. Așa că mă duc la Kaufland, la Domo, îmi plătesc rata, îmi iau un încărcător Duracell cu doi acumulatori MiMH AAA și doi AA la 29 de lei, în timp ce doar ăia AAA erau 23 de lei…

Apoi am zis că e cazul să îmi lățesc garderoba că și așa am spațiu gârlă în garsonieră (nu!), așa că m-am dus la ceva târg de îmbrăcăminte și încălțăminte de la Expo Transilvania. Dau să intru, e cu bilet la un leu, plătesc biletul, intru, îmi cumpăr o pereche de pantaloni de bumbac ce-mi venea ca unsă (doar am încercat-o), câteva perechi de lenjerie de tot felul de s-a mirat și moldoveanca de vindea (doar anul are doisprezece luni, ca-n banc), apoi am plecat, că trebuia să mă adap la un bancomat BT, fiindcă nu terminasem de luat ce mi-am propus.

Apropo de luat, este o vorbă cum că baba suferă la frumusețe, dar până la urmă baba își acceptă condiția de babă, așa că mi-am luat o șapcă. Nu e șapcă din aia clasică, semi-sferică, ci o chestie mai de grabă cilindrică la care este cusut un cozoroc. Sincer, la cum arde soarele și ținând cont că io am statura unui mic hipopotam, fără ea eram kaput. Dar să revin.

No, mă duc la bancomat, trag serios de pe card și mă întorc înapoi, plătesc alt bilet, mai îmi iau o pereche de pantaloni (un psiholog serios m-ar întreba de ce mi-am luat de multe ori trei sau mai multe perechi identice din același articol: tricouri, pantaloni) și încă câteva chestii care, altfel, nu mai încăpeau în ghiozdanul în care de obicei încap două laptopuri și toate accesoriile posibile pentru ele.

No, venind spre casă văd o croitorie. Hopa, ia să-mi scurtez eu pantalonii, zic. Intru, îi arăt la om cum îi vreau, dar când să mă îmbrac iaca văd că îmi lipsește pedometrul primit de la muncă!

Draci, spume, tornade și erupții vulcanice… Mă duc înapoi la Kaufland, îmi iau o apă plată că muream de cald, în Cluj fiind mai cald ca în iad, eu mergând tot timpul ăsta pe jos, aproape trei ore, iau un taxi și hai înapoi la Expo Transilvania, iar bilet, al treilea, înapoi la primul magazin de unde mi-am luat prima pereche de pantaloni și apucă-te să cauți pe acolo, rugăciuni, chestii!

Dar Dumnezeu există și la chestiile simple chiar ajută! Nu, pedometrul nu era acolo, fiindcă m-am uitat pe jos, dar când am ieșit din magazin ca din greșeală mi-au fost ghidați ochii spre el (repet, mi-au fost ghidați ochii spre el!) și l-am văzut intact pe jos într-o zonă care, altfel, nu mi-ar fi captat privirea, cam la cinci metri de unde l-am pierdut, în partea opusă a culoarului ce despărțea magazinele/ tarabele.

L-am ridicat de jos, l-am studiat, era intact, în ciuda faptului că se mergea om lângă om, de n-aveai loc să arunci un ac (!) și, triumfător, i l-am arătat omului, ca să știe să nu se mai uite după el.

După care, hai la deal, ieși din groapă (așa se cheamă zona respectivă pentru că este, da, o groapă), ia un troleibuz, oricare, că trebuie să mergi o stație lungă (este un nod rutier acolo care e incomod de traversat pentru pietoni pentru că a fost gândit cu fundul), să mai bagi repede un pic pe jos ca să ajungi la croitorie să-ți iei pantalonii până nu închide, după care du-te acasă și sări sub duș, ca să nu mori de cald.

Mă doare capul. Dar, pentru că sunt un tip plin de umor, mai mult sau mai puțin haios, ce-i drept, mă întreb dacă nu cumva trebuia să-mi mai iau o zi liberă…

Este că mă distrez la maxim în concediu?

18 Comentarii

  1. TNH 27 mai 2011 la 18:53 - Raspunde

    Pentru că luna asta am făcut o excursie de 2 zile într-un loc în care n-o să mai merg prea curând, am zis să nu plec acasă fără să cumpăr niciun cadou. Așa că mi-am cumpărat mie un cadou, o bluză albă de vară care avea ceva dantelă în partea de jos. N-am probat-o, că eu nu probez hainele când le cumpăr și am dus-o la o croitorie să scap de dantela care o urâțea. Cum acasă am uitat să o probez, am probat-o la croitorie. După o sătămână, când m-am dus să iau bluza, tanti croitoreasa a zis că nu i-a făcut nimic, că nu mai știa ce, doar am probat-o și mi-era bună, nu? Asta a fost faza zilei.

    • Robin Molnar 27 mai 2011 la 19:13 - Raspunde

      Hmm, mi-e greu să cred…

      • TNH 27 mai 2011 la 20:08 - Raspunde

        Ce nu-ți vine să crezi? Că tanti croitoreasa a uitat ce-i dădusem de lucru? Nici eu n-aș fi crezut. Din fericire, azi am fost după ea și era gata, m-am și mirat.

        • Robin Molnar 27 mai 2011 la 20:54 - Raspunde

          Și cum e, a făcut-o bine?

          • TNH 27 mai 2011 la 21:08 -

            Da, dar m-a costat 5 lei. O avere, dacă stai să te gândești că a tăiat o fâșie cu foarfeca și apoi i-a făcut tiv. Mă urăsc că sunt atât de retardată încât să nu pot folosi mașina de cusut. Știu o grămadă de proaste care se descurcă, iar dacă eu nici măcar atât nu pot, înseamnă că sunt sub nivelul lor.

          • Robin Molnar 27 mai 2011 la 21:14 -

            Lasă, că și alții se pricep la chestii la care eu sunt bâtă. Și aia nu înseamnă că sunt sub ei.

          • Mihai Todor 28 mai 2011 la 03:06 -

            Nu pot să cred. Până și eu am folosit mașina de cusut =))

          • TNH 28 mai 2011 la 16:07 -

            La mine-n familie croitoria e o îndeletnicire foarte des întâlnită. Am acasă atâtea gheme, ațe, materiale, încât nu am loc pentru haine prin dulapuri din cauza acareturilor ăstora. Din păcate eu sunt oaia neagră a familiei și nici nu mai am neamuri la mine-n sat să le dau de lucru.

          • Mihai Todor 28 mai 2011 la 16:23 -

            Oh well, nu putem să le știm pe toate 🙂 Eu, de exemplu, nu mă pricep la gătit. Deloc 🙁

          • Robin Molnar 30 mai 2011 la 21:06 -

            Ăla să fie baiul…

  2. Ana 27 mai 2011 la 19:11 - Raspunde

    * Trebuie sa ma inscriu si eu la un medic de familie. Tot “la deruta” 😛

    * Vrei sa stii a ce suna “sa-mi latesc garderoba”? A “nu mai incap in haine, trebuie sa ma apuc sa trag de ele”

    * Incarcator, acumulatori… hmmm, eu n-am considerat asta spart de bani – sunt chestii indispensabile la mine. Am intre 20 si 30 de chestii in casa care functioneaza pe baterii.

    * Sapca… ma apuca nostalgia. N-am mai purtat de cativa ani.

    * Maine nu-i tot zi libera? Ca-i sambata. Si dupa ea vine duminica…

    • Robin Molnar 27 mai 2011 la 19:15 - Raspunde

      =)) Eh, am mai slăbit. Acum am doar 101 de kilograme.

      • Ana 27 mai 2011 la 19:48 - Raspunde

        “Doar”? Parca n-aveai chiar 2m 😛

        Hainele noi sunt mai largi decat cele vechi sau invers?

        • Robin Molnar 27 mai 2011 la 20:53 - Raspunde

          Am slăbit un kilogram într-o săptămână.

          • Mihai Todor 28 mai 2011 la 03:08 -

            Să înțeleg că te-ai cântărit după ce ai mers la budă? =))

          • Robin Molnar 28 mai 2011 la 09:50 -

            Nope, că atunci îmi indica 75 de kilograme, clar. =))

  3. Mihai Todor 27 mai 2011 la 19:23 - Raspunde

    Ha! Eram sigur ca ti-ai tras pedometru 😀

    Oricum, daca erai in Bucuresti, poti fi sigur ca in a 2-a secunda dupa ce a atins solul, disparea mai ceva ca fondurile primariilor 😛

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.