Am încredere în instinctul meu
Mi-a luat câțiva ani buni, dar acum am ajuns să am încredere în instinctul meu. Sincer, în unele situații care cer doar instinct de prădător am ajuns să nu-mi mai pun întrebări dacă spun „Nu” fără să mă gândesc un pic înainte.
Sunt sigur că instinctul meu de prădător, că omul e un prădător, mă ajută. Și câteodată mă neliniștesc atunci când, pe nerăsuflate, spun nu. Cum am făcut și ieri, de exemplu, când un tip îmi oferă o carte de rugăciuni. După care îmi spune Doamne – ajută, nu chiar spontan. Urmând ca apoi, să află, că el de fapt vinde cărțile alea mici de rugăciuni, cu cinci lei.
Vedeți manipularea subtilă? Faza a fost bruscă, n-am avut timp să o rumeg, iar escrocul era versat. Dar m-am uitat în ochii lui. Mi-a spus:
– E pentru copiii de la orfelinat, el având vreo 25 de ani și îmbrăcat sărăcăcios. Ajută-mă, te rog.
– Nu.
Sec. Deranjant de sec. Nu credeam că pot fi capabil de asta. Dar m-am uitat în ochii lui iar creierul mi-a spus: „Nu”. Și „Nu” a a fost. În fine, voi cum stați? Aveți instinct? Aveți încredere în el? Îl folosiți?
da, cateodata imi dau seama din tonul vocii si de obicei nu dau bani celor care cer. insa in alte situatii ,instictul s-a dovedit a fi cea mai buna arma a mea.
Vrei/ poți să detaliezi și alte situații, când instinctul s-a dovedit a fi cea mai bună armură? =)) Băgăcios ce sunt și eu!
Am incredere in instinctul meu. Oricum de dat bani nu le dau(eventual un sut in fund), deci nu se pune problema.
De obicei instinctul imi spune daca sa plac sau nu o noua cunostiinta. Daca instinctul imi spune ca e o persoana de toata jena (rea, prosata, pupincurista, sau mai stiu eu ce…) apai persoana aia nu are ce cauta in preajma mea. Si pana acuma nu m-am inselat. Daca nu mi-a placut o persoana, pana la urma s-a dovedit a fi asa cum credeam.
Poate e și un mecanism de retroacțiune aici. =))
La ăştia care mai vând câte una alta şi nu se dau surdomuţi mai iau câte ceva, bine nu iau carţi de rugăciuni sau icoane sau chesti din astea. Doar dacă îs utile.
E de apreciat că totuşi fac ceva, şi nu cerşesc.
Da, e de apreciat.
Pe mine chestiile astea ma lasa rece….eu…zic nu fara sa clipesc!
Înseamnă că sunt eu mai ciudat.
Eu am foarte mare incredere in instinctul meu desi mi s-a intamplat de cateva ori sa gresesc. 🙂
Păi no, nimeni nu e perfect.