Am încredere în instinctul meu

Mi-a luat câțiva ani buni, dar acum am ajuns să am încredere în instinctul meu. Sincer, în unele situații care cer doar instinct de prădător am ajuns să nu-mi mai pun întrebări dacă spun “Nu” fără să mă gândesc un pic înainte.

Sunt sigur că instinctul meu de prădător, că omul e un prădător, mă ajută. Și câteodată mă neliniștesc atunci când, pe nerăsuflate, spun nu. Cum am făcut și ieri, de exemplu, când un tip îmi oferă o carte de rugăciuni. După care îmi spune Doamne – ajută, nu chiar spontan. Urmând ca apoi, să află, că el  de fapt vinde cărțile alea mici de rugăciuni, cu cinci lei.

Vedeți manipularea subtilă? Faza a fost bruscă, n-am avut timp să o rumeg, iar escrocul era versat. Dar m-am uitat în ochii lui. Mi-a spus:

– E pentru copiii de la orfelinat, el având vreo 25 de ani și îmbrăcat sărăcăcios. Ajută-mă, te rog.

– Nu.

Sec. Deranjant de sec. Nu credeam că pot fi capabil de asta. Dar m-am uitat în ochii lui iar creierul mi-a spus: “Nu”. Și “Nu” a a fost. În fine, voi cum stați? Aveți instinct? Aveți încredere în el? Îl folosiți?

10 Comentarii

  1. ramicori 05 aprilie 2011 la 21:29 - Raspunde

    da, cateodata imi dau seama din tonul vocii si de obicei nu dau bani celor care cer. insa in alte situatii ,instictul s-a dovedit a fi cea mai buna arma a mea.

    • Robin Molnar 05 aprilie 2011 la 21:38 - Raspunde

      Vrei/ poți să detaliezi și alte situații, când instinctul s-a dovedit a fi cea mai bună armură? =)) Băgăcios ce sunt și eu!

  2. Molnar Bianca-Andreea 06 aprilie 2011 la 09:36 - Raspunde

    Am incredere in instinctul meu. Oricum de dat bani nu le dau(eventual un sut in fund), deci nu se pune problema.
    De obicei instinctul imi spune daca sa plac sau nu o noua cunostiinta. Daca instinctul imi spune ca e o persoana de toata jena (rea, prosata, pupincurista, sau mai stiu eu ce…) apai persoana aia nu are ce cauta in preajma mea. Si pana acuma nu m-am inselat. Daca nu mi-a placut o persoana, pana la urma s-a dovedit a fi asa cum credeam.

    • Robin Molnar 06 aprilie 2011 la 09:54 - Raspunde

      Poate e și un mecanism de retroacțiune aici. =))

  3. ocsike 06 aprilie 2011 la 11:29 - Raspunde

    La ăştia care mai vând câte una alta şi nu se dau surdomuţi mai iau câte ceva, bine nu iau carţi de rugăciuni sau icoane sau chesti din astea. Doar dacă îs utile.
    E de apreciat că totuşi fac ceva, şi nu cerşesc.

  4. joita lucian 06 aprilie 2011 la 17:27 - Raspunde

    Pe mine chestiile astea ma lasa rece….eu…zic nu fara sa clipesc!

  5. Andreea 08 aprilie 2011 la 14:46 - Raspunde

    Eu am foarte mare incredere in instinctul meu desi mi s-a intamplat de cateva ori sa gresesc. 🙂

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.