Azi am avut un spor nebun la muncă, nu altceva. Probabil de la vremea răcoroasă de afară și de la muzică. Pfuai, îmi mergeau mâinile ca și gândurile ca Enterprise prin Calea lactee, pe bune de nu.

Mă rog, partea cu muzica era mai nasoală, fiindcă puleții de la YouTube nu au implementat un mecanism prin care atunci când cauți un video(clip) să-ți listeze doar conținutul pe care ai voie să-l vezi.

Iar eu, cum nu eram pe conexiune de România, nu vedeam jumătate din ceea ce am la favorite în cont. Și dacă, de exemplu, căutam o piesă oarecare, YouTube mi-o arăta în listă. Și când dădeam click pe ea, hopa, nașpa, îmi zicea că n-am voie să văd fiindcă este conținut licențiat Sony Music Entertainment. De nu i-am înjurat astăzi pe ăia de la SME pe nedrept, nu știu cine a făcut-o.

Mă rog, nu e vina lor, că au drepturi de proprietate intelectuală și alte cele e logic și firesc, muzica trebuie plătită cumva. În schimb, îmi scapă exact care este motivul pentru care Google nu filtrează rezultatele căutărilor. Sincer, cred că nu vrea. Că mult cod SQL/ NoSQL n-ar fi de adăugat, în fine.

Amu, de Trilulilu ce să mai zic? Că dacă nici ăia mari nu fac, ce să mai zicem de ăia mici? Dădeam click pe câte o piesă și pac, apărea cu roșu că SME a interzis vizionarea în țara respectivă…

Este, oare așa de greu să-ți respecți utilizatorii?